Discursul senatorului Ioan Chelaru, prezentat în şedinţa solemnă a Senatului

Marţi, 17 iunie, Senatul României a organizat şedinţa solemnă consacrată aniversării a 150 de ani de la înfiinţare. Printre invitaţi s-au numărat Principesa Margareta, toţi foştii preşedinţi ai Senatului (inlcusiv Oliviu Gherman şi Mircea Ionescu-Quintus), membrii Guvernului, foştii preşedinţi ai României Ion Iliescu şi Emil Constantinescu, Preafericitul Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, ÎPS Ioan Robu, arhiepiscop şi mitropolit de Bucureşti, Mugur Isărescu, guvernatorul Băncii Naţionale a României, Nicolae Văcăroiu, preşedintele Curţii de Conturi, reprezentanţi ai Curţii de Conturi, Viorel Hrebenciuc – reprezentant al Camerei Deputaţilor, Ionel Valentin Vlad, preşedintele Academiei Române, Victor Ciorbea, Avocatul Poporului, precum şi o delegaţie a Republicii Moldova.

În calitate de reprezentant al grupului parlamentar PSD, senatorul Ioan Chelaru a prezentat, cu această ocazie, următorul discurs.

Domnule Preşedinte al Senatului,

Excelenţele Voastre,

Distinşi invitaţi,

Doamnelor şi domnilor senatori,

De la începuturile sale, Senatul României – ca instituţie politică – şi-a afirmat rolul deosebit de important pentru racordarea la valorile tradiţiei de demult, exprimate prin obiceiul pământului, ponderat şi intermediat prin sfatul bătrânilor înţelepţi ai obştei, apoi prin domniile pământene şi Divanul/Sfatul domnesc, al cărui rol deliberativ ajuta domnitorul pe plan jurisdicţional şi legislativ. Ulterior, Senatul a contribuit la modernizarea statului, la democratizarea vieţii româneşti, la menţinerea României în matca Europei.

În acest context, este corect să remarcăm faptul că, indiferent de abordările diverse ale partidelor politice, parlamentare sau neparlamentare, în ceea ce priveşte problemele statului şi interesul naţional, în etapele pe care le-a parcurs, instituţia Senatului şi-a pus mereu amprenta asupra dezvoltării României, perfecţionându-şi funcţiile şi raporturile cu toate celelalte puteri din stat, menţinând, totodată, societatea conectată la valorile democraţiei.

De aceea considerăm că, la moment aniversar, Senatul României se prezintă ca o instituţie de prestigiu, ce acţionează cu responsabilitate şi ale cărei rol şi necesitate se impun a fi cunoscute de întreaga societate.

Istoria Senatului României se confundă cu istoria democratică a societăţii româneşti. Poate din acest motiv – care nu este singurul, dar, cu siguranţă, este unul dintre cele mai importante -, acest moment aniversar se constituie într-un eveniment major. A intrat de acum în tradiţia parlamentarismului românesc postdecembrist ca, la fiecare zece ani, Senatul să celebreze valorile democratice ale regimului instituit în România după Decembrie 1989 şi, odată cu acestea, propria sa existenţă. Poate că mulţi critică această opţiune, poate că mulţi consideră că este prea mult sau poate prea puţin, poate că un asemenea eveniment scoate la lumină mai vechile sau mai noile animozităţi din societate.

Indiferent, însă, de ceea ce credem ori gândim, mai mult sau mai puţin personal, consider că noi toţi trebuie să  participăm la acest eveniment, pentru că, pentru noi toţi, sărbătorirea aniversării Senatului echivalează cu reîntoarcerea la normalitate, la democraţie, la libertate. Acesta este motivul pentru care grupul parlamentar social-democrat a apreciat importanţa unui asemenea eveniment şi a considerat permanent că acesta nu poate lipsi din viaţa politică a statului român.

Mai mult ca niciodată, sărbătorirea în acest an a 150 de ani de la înfiinţarea Senatului este pusă sub semnul tradiţiei şi a perspectivelor pe care acesta le are în ansamblul autorităţilor publice. Tradiţia – şi, în mod special, cea reflectată de o instituţie publică – înseamnă perspectiva fără egal pe care trecutul o oferă prezentului în soluţiile pe care decidenţii politici le iau pentru viitor. Riscând puţină filozofie, consider că tot ceea ce suntem stă sub semnul istoriei, după cum tot ceea ce vom fi este efectul acesteia. Iar tradiţia înseamnă puterea de a respecta şi de a urma calea trecutului.

Cei 150 de ani pe care Senatul României i-a străbătut, e adevărat cu întreruperi, de la constituirea sa şi până în zilele noastre, au fost, nu de puţine ori, ani extrem de dificili, marcaţi de o istorie de multe ori tumultuoasă, de alegeri politice şi geopolitice, de dezbateri şi frământări interne şi internaţionale. În acest secol şi jumătate, cred că nu există în istoria României moderne o instituţie mai disputată şi discutată de politic, mai supusă încercărilor de apropriere, mai pusă sub semnul întrebării decât Senatul României.

Dacă ne uităm peste umăr, în trecut, este practic un miracol că Senatul a supravieţuit. Acest miracol este, poate, cel mai elocvent exemplu istoric de personificare a democraţiei, a rezistenţei în faţa vicisitudinilor vremurilor şi oamenilor şi a unei permanente raportări la sistemele europene democratice. Privite în această lumină, perspectivele unei asemenea instituţii politice se arată a fi bune, câtă vreme sub cupola Senatului îşi vor găsi locul toţi cei care critică ori care laudă, toţi cei pro ori contra, iar existenţa acestei diversităţi va garanta imposibilitatea reîntoarcerii la o lume şi la un regim în care libertatea de exprimare şi Senatul nu existau.

Vă mulţumesc.

Vicepreşedinte al Senatului României

Senator Ioan Chelaru