Raşela, pe patul de moarte:
– Iţic, trebuie să-ţi destăinuiesc ceva: Ștrulică ăsta mic, copilul nostru, nu e al tău…
– Cu cine l-ai făcut?
– Cu studentul care a fost în gazdă la noi…
– Cum ai procedat?
– I-am dat bani…
– De unde ai avut banii?
– Din buzunar, de la tine…
– Atunci, de ce zici că nu e al meu?!
Comentarii 0
Discuția cititorilor despre acest articol