Declaraţie politică: „Despre «luxul teoretic» în Justiţie si nu numai”

România anului 2016. Reforma justiţiei şi succesul luptei împotriva corupţiei sunt, încă, două dintre punctele pe care Europa vrea să le ştie rezolvate la noi. Şi noi ne dorim, cu toţii, să accedem la ceea ce, de fapt, ni se cuvine. Dar…, şi din păcate acest „dar” atrage propria-mi dezamăgire. Asistăm la acţiunile unor oameni cu putere de decizie, care, „acoperite” sub buna intenţie de atingere a acestui scop, consideră că pentru realizarea, împlinirea acestui deziderat trebuie să fie suprimate toate demersurile fireşti în actul de justiţie, inclusiv drepturile şi libertăţile cetăţeneşti. Suntem martorii unei acţiuni de impunere directă a puterii, drept paravan pentru urgentarea reformei!

Guvernul a adoptat vineri la ceas de seară, într-o şedinţă extraordinară, Ordonanţa de Urgenţă nr. 6/2016 (publicată în Monitorul Oficial nr. 190/14.03.2016) privind interceptările, după Decizia Curţii Constituţionale. Curtea a reţinut că sintagma „ori de alte organe specializate ale statului” din cuprinsul art. 142 alin (1) al Codului de Procedură Penală ca fiind neconstituţională. Faţă de varianta iniţială a Codului de Procedură Penală, în forma Ordonanţei adoptată de Guvern, a apărut o prevedere prin care lucrătorii SRI pot fi desemnaţi organe de cercetare penală speciale pentru punerea în executare a mandatelor de supraveghere tehnică. Mai exact, Executivul a modificat Legea de funcţionare a SRI, Codul de procedură penală, Legea 304/2004 privind organizarea judiciară şi Legea 508/2004 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea în cadrul Ministerului Public a DIICOT.

Guvernul şi Preşedintele tuturor românilor par să nu-şi dea seama de propriile acţiuni. Ar fi trebui să ştie că, de la înălţimea scaunului prezidenţial sau ministerial nu se poate dicta: ascultaţi, urmăriţi şi condamnaţi chiar şi fără cadru legal! Suntem în situaţia în care ne punem serios întrebarea dacă nu cumva, în modul acesta, reforma încercată de Guvern poate însemna de fapt un regres la acele reforme judiciare barbare, în care coerciţia este justificată de dreptul forţei ca ultima ratio. Doamna Ministru Prună, tehnocrat sau ce-o mai fi, cu carte de muncă la Bruxelles, păcătuieşte împotriva libertăţii şi raţiunii. Justiţia, ne place să credem, nu este justiţie politică, iar forţa se justifică doar în perioadele de conflict istoric sau social. Noi nu suntem în această situaţie. Justiţia nu este şi nici nu trebuie să fie într-un conflict cu cetăţenii României. Statul nu este într-un conflict cu societatea. Doamna Ministru cred că nu ştie că acest procedeu, de impunere cu forţa şi mai puţin transparent, contrazice în ultimă instanţă normele civilizaţiei moderne şi ale democraţiei.

Sunt cam multe lucruri pe care doamna Ministru ar trebui să le cunoască, pentru a nu mai face confuzii grave, ca cea de la finalul şedinţei de Guvern, când a motivat public, confundând atentatele de la Madrid cu cele de la Londra, că modificările care privesc SRI au în vedere agenda europeană care

„ne obligă să fim mai scrupuloşi, mai riguroşi cu privire la modul în care protejăm siguranţa cetăţenilor”. Afirm cu tărie că, Uniunea Europeană ne cere imperativ de ani buni celeritate şi corectitudine! Din păcate, atitudinea doamnei Ministru îmi aduce aminte de ţinuta de justiţiară de foarte tristă faimă și tristă amintire a Monicăi Macovei, cândva şefa de drept a doamnei Prună. Comportamentul fostului Ministru al Justiţiei, modul propriu de a lectura Constituţia, conform propriei viziuni de reformă, care începea cu suprimarea Opoziţiei, desconsiderarea opiniei şi a societăţii civile, stilul impunător care nu concepea opinie contrară, au lăsat, probabil, urme adânci în inconştientul doamnei Prună.

Democraţia înseamnă să fim toţi sub imperiul legii! Nu avem voie ca stat de drept, ca democraţie încă tânără, în frunte cu Preşedintele României, să recreăm peste noapte „un mastodont al interceptărilor şi arestărilor”, un Serviciu de Informaţii cu iz de veche Securitate.

Ca avocat de profesie, consider că actualii miniştri şi Preşedintele ţării sunt protagoniştii unui seism în care principiile Justiţiei, universal valabile, vor fi puternic zdruncinate, cu drastice consecinţe pe termen lung pentru noi toţi. Ca om politic, consider că această Ordonanţă ce încalcă drepturile şi libertăţile cetăţeanului şi a garanţiilor constituționale corespunzătoare, pune într-un con de umbră importanţa rolului nostru, al parlamentarilor, competenţa noastră de legiferare. Din păcate, există încă numeroase posibilităţi de manipulare politică, dacă de la nivel central se doreşte acest lucru: dar una este ca o lege să fie dezbătută, de ce nu şi criticată, în Parlamentul României cu scopul promulgării unei variante incontestabile, şi cu totul alta este să fim manevraţi de o voinţă politică absolut bicisnică.

Am afirmat mai sus că România este stat de drept, care trebuie întărit. Şi nu se poate ca un cetăţean, pelegrin pe o funcţie executivă, să dea cinstea pe ruşine, şi să mai și aştepte gratitudine sau recunoștință. Ceea ce cred eu – vă spun cu toată sinceritatea – mă sperie: Cred, cu tărie, că s-a gândit, cu intenţie, manipularea politică pe termen lung a justiţiei, de care, actuala conducere a ţării nu este deloc străină.

Stimată doamnă Raluca Prună, Ministru al Justiţiei nu vă cer să depuneţi „jurământul lui Hannibal”, însemnând o obligaţie sfântă ce nu trebuie uitată toată viaţa, ci doar, să respectaţi Legea! Măcar dumneavoastră!