Zeci de familii trăiesc la limita subzistenţei în zona numită „la Grajduri”. Cele mai multe familii sunt în grija asociaţiilor caritabile. Nemulţumit de felul în care trăieşte, unul dintre locuitori a anunțat în scris Primăria Roman că intră în greva foamei.
Odată ce deschizi uşa de la intrarea în fostele grajduri, numite pompos blocuri, te loveşte sărăcia. E ora 10 dimineaţa şi pe holul blocului cu numărul 3 e aproape întuneric. Cele câteva becuri chioare nu reuşesc să spargă prea mult întunericul. De altfel, nici nu prea ai ce vedea. Cele mai mulre uşi sunt ferecate cu lacăte. Unele dintre ele poartă urmele unor conflicte mai vechi. Scandaluri între vecini, încheiate, probabil, cu uşi smulse din ţâţâni. Găurile au fost acoperite cum s-a putut. Pe holul lung trec în voie câini supţi de foame, adulmecând pe lângă uşi, doar, doar or găsi ceva de mâncare. Undeva, pe la mijlocul holului, este pompa de unde iau apă toţi cei care stau în bloc. O baltă mare de jur împrejur şi nămolul aferent sunt semne sigure că alimentarea cu apă funcţionează. Din dosul unei uşi se aude muzică de petrecere. Un manelist celebru se tânguie amarnic de bani şi de prieteni. Probabil că toţi locatarii împărtăşesc aceleaşi convingeri, cât timp nimeni nu protestează că muzica e prea tare.
Pe hol, un bărbat sparge lemne pe un trunchi improvizat. Ne reperează rapid. Străinii sunt „păsări rare” în zonă. „Sunteţi cu tocurile de uşi?”. Nu suntem cu tocurile, suntem de la ziar. „Da’ s-a întâmplat ceva? Căutaţi pe cineva ? N-aveţi ce filma aici”. Nu prea sunt bucuroşi de oaspeţi. Îl căutăm pe Carmenel, unul dintre locuitorii blocului, care s-a adresat primăriei cerând „condiţii bune de trai”. Altfel, este decis să intre în greva foamei. Oficial. „Atât declar, susţin şi semnez”, după cum menţionează în documentul înaintat Primăriei. Formularea pare desprinsă mai degrabă din documentele Poliţiei, cu care se pare că protestatarul este mai familiarizat.
Fac foc cu coji de nucă
Carmenel nu este acasă. Uşa este încuiată, iar vecinii nu ştiu dacă e plecat să facă greva foamei într-un loc public sau la traseul obişnuit prin oraş. De altfel, dimineaţa, cei mai mulţi dintre locuitori sunt plecaţi de acasă. Unii, aproape număraţi pe degete, merg la serviciu. Ceilalţi, după o bucată de fier vechi, la tomberoane sau la ce pică. Tot un fel de serviciu, doar că nu cu acte.
Elena Pleşiţă e singură acasă. Bărbatul e la muncă, se numără printre fericiţii care au un venit sigur. Salariul minim pe economie. Are doi băieţi la şcoală, unul la liceu, în clasa a X-a, şi unul la Școala „Costache Negri”. Cel mic face zilnic naveta cu microbuzul pus la dispoziţie de primărie. În camera lor e curat. E zugrăvit, au parchet. Camera e împărţită în câteva zone, aşa încât creează atmosfera unui apartament. Paturi suprapuse să încapă copiii, că nu e loc, o masă, un frigider, televizor, câteva perechi de încălţări rânduite pe o scândură. În casă e călduţ. Cel puţin, când intri de pe holul blocului. „Facem focul cu ce avem. Cu lemne, cu coji de nucă”, se scuză femeia. La „grajduri” stă de 11 ani. A locuit pe strada Sucedava, într-un imobil care nu mai putea fi locuit. În 11 ani şi-a pierdut nădejdea că ar mai putea avea vreodată altă locuinţă. Speră ca măcar copiii să poată pleca: „Suntem săraci, ce să faci cu 6 milioane pe lună la patru oameni? Din ce să trăieşti şi să speri să ai casa ta vreodată?”.
Toaletă proprie, în spatele blocului
„Fiecare trăieşte după cum e învăţat. Și după cum ştie să muncească”, trage concluzia Elena Pleşiţă. Plecând de la acest principiu, a încercat să reducă, pe cât se poate, din „beneficiile” vieţii la comun. „La început, când ne-am mutat aici, exista o toaletă comună. De fapt, există şi acum, dar, pentru că nimeni nu face curăţenie, aproape că nu se mai poate intra. Aşa că noi ne-am făcut în spatele blocului o toaletă a noastră. Una ca la ţară, la care avem cheie, numai pentru familia noastră”, spune Elena Pleşiţă.
Ceilalţi au rezolvat problema în stil propriu. Câmpul se întinde larg, chiar din dosul blocurilor. „Era bine când era baie. Ne spălam şi noi, spălam şi rufe”, spune ea. Bineînţeles că tot la comun. Numai că apa caldă – şi, odată cu ea, fericirea – a durat foarte puţin. Inaugurată în 2009, înainte de Crăciun, baia a fost închisă atât din motive tehnice, legate de înlocuirea centralei termice care funcţionează pe lemne, precum şi din lipsă de personal care ar fi trebuit să supravegheze non-stop activitatea.
Rufoşi şi ştegându-şi mereu mucii de la nas, trei copii ies din bloc. Se prind imediat în discuţie şi aşa aflăm că se pregătesc să plece la şcoală, la Fundaţia Pacea. Acolo iau şi masa de prânz. De altfel, cei mai mulţi dintre locuitori sunt înscrişi la centrele de zi din oraş sau sunt în evidenţele asociaţiilor cu scop caritabil. Iau repede bomboanele pe care le întindem şi îi strigă şi pe cei care nu îndrăzniseră să se apropie şi ne priveau curioşi de departe: „Hai, că ne dă bomboane”.
Plecăm fără să-l găsim pe Carmenel. Oficial sau nu, el şi cei mai mulţi dintre vecinii lui fac în continuare greva foamei.
Comentarii
Impresionant!Felicitari pentru scriitura,doamna Zanocea!
Carmenel il gasiti in fata crasmei La Mihai de langa Hala Centrala stand cu x si y si urmarind pe cine sa mai prosteasca sa aiba bani de bautura si tigari.La munca, ne-am saturat de cei care doar cer de la stat fara sa contribuie cu nimic la societate.Suntem o tara de asistati sociali.Cei de la grajduri consuma cele mai multe resurse ale orasului fara sa munceasca! LA MUNCA NU LA INTINS MANA !!
Si tot ei,probabil,sunt si masa de manevra electorala,pentru ca nimeni nu le da gratis!
Pai datile de munca si daca refuza sa munceasca taietile socialul… Asa sa comentam pe net SA SE DUCA LA MUNCA NU LA INTINS MANA este usor sa comentam ..
De munca ar trebui sa isi caute singuri, asa cum fac majoritatea celor care nu primesc ajutor social..Carmenel a facut inchisoare la greu, nu a lucrat niciodata, nici el si nici familia, dar mereu vrea ca societatea sa il ajute. Si probabil societatea il va ajuta, din nou, pentru ca se apropie niste alegeri
Ce alegeri ma ,crezi ca acesti domni in costum se incurca cu paduchii si betivii? sa stii ca nu ,intradevar tot cu saracimea,dar nu cu noi,ci cu voi cu pensionarii si cu saracii Romani care sunteti in stare sa faceti orice pentru un litru de ulei si un cozonac
Nu judeca sa nu fii judecat ! E gheto acolo , am vazut ce jale e acolo , saracie , violenta , degradare sociala … trebuiesc ajutati intr-un fel , o munca decenta , un salariu decent , o perspectiva buna de viata …cam asta ne dorim cu totii dar acolo trebuie facut ceva urgent pentru ca acei oameni traiesc nu ca in Evul Mediu , ci ca in era preistorica … cele cateva accesorii moderne , ca electricitatea nu prea le ridica confortul . Un bun gospodar ar putea sa faca multe lucruri bune acolo , putina implicare din partea bisericii ( stiu ca exista capela acolo ) apoi putina implicare a autoritatilor , si lucrurile se mai imbuneaza …
Tot atata ajutor si ei iti dau in cap …le trebuie sa munceasca,nimeni nu primeste nimica gratis. Conditiile ce au fost create de Carpusor unde sunt?? bine ca au digi si au cu ce plati!!!!!!!!!!
SA AVETI VOI ASTEA CARE COMENTATI DE RAU MANCAREA SI BAUTURA PE CARE O SA AVEM NOI PE MASA DE SARBATORI,DOAMNE AJUTA.TARE NE MAI INJOSITI SI NE INJURATI,DAR MACAR ACUM IN PRAG DE CRACIUN MAI IERTANINE SI PE NOI,CA ASA SE ZICE SA IERTI MACAR ACUM.