Amfiteatrul, atît de bogat în spiritualitate, al Liceului „Roman-Vodă” a găzduit, în aceste zile, ca un simbol, parcă, pentru această nouă primăvară a rodniciei pămîntului străbun, lansarea unei ample culegeri de creaţii populare – volumul „Plaiuri muşatine” – aparţinînd profesoarei de limba şi literatura română Natalia Rusu, dascăl de seamă al acestui prestigios lăcaş de învăţătură.
Apărută la editura bucureşteană „Nemira”, bucurîndu-se de o prezentare grafică de excepţie, lucrarea a fost oferită circuitului cultural prin filiala locală a „Fundaţiei pentru Iniţiativă Socială”. Tradiţia „recoltării” acestui „aur cenuşiu” de pe şesurile rurale ale istoriei noastre s-a transmis, nealterată, pînă la noi. Astfel, profesoara Rusu, sfătuindu-se, an de an, cu elevii săi aparţinînd satelor din jur, a strîns, cu ajutorul acestora, o impresionantă bogăţie folclorică. Au urmat, apoi, alţi ani de trudă cărturărească, de îmbinare fericită între preţuire şi exigenţă, de ordonare şi interpretări, după care, cu o aceeaşi grijă de bijutier, a încredinţat tiparului această primă fărîmă de tezaur spiritual.
Culegerea se opreşte la cîteva zone ale creaţiei populare, diferite de acelea cu care, în general, ne-am obişnuit a le parcurge în astfel de antologii. Predomină grupajul ritualic, cuprinzînd în el, alături de „terapia” metareală a Descîntecelor, suita polarizată a obiceiurilor legate de viaţă şi moarte, de momentul nupţial şi de acel al serilor învăluite în marama neagră a privegherii celui plecat din această lume. O a doua secţiune reuneşte cîteva lucrări de scenică populară – „Banda lui Jianu”, „Banda lui Bujor” şi cîteva „Jocuri cu măşti” – în care farmecul spontaneităţii native se împleteşte cu unele pagini dramatice ale istoriei poporului nostru.
Atrăgătoare şi de „prim-plan” sînt, apoi, grupele de „Strigături”, bogate în spirit de observaţie, dar şi destinate unui exigent „program” etico-social al comunităţii umane.
Prin acest cuprins, culegerea conduce, suficient şi edificator, la conturarea trăsăturilor de profunzime pe care creaţia folclorică românească le posedă. Astfel, nota de arhaism şi istoricitate se însumează cu acel didacticism rural, din toate acestea emanînd, ca o legitate cosmică, prezenţa unui nemărginit imperativ al omenescului faţă de natură şi de comunitatea umană.
Tradiţia cu perena ei repetabilitate se împleteşte, de minune, cu scînteierile de moment ale unei spontaneităţi plastice, cu surprinderea promptă a realităţii din jur sau cu însumarea unor manifestări diverse, într-un sincretism nativ.
Impresionează, de asemenea nota de muzicalitate, de farmec fonetic, ce aparţine, organic, creaţiei populare. „Plaiurile muşatine” conturează, în acelaşi timp, şi geometria tridimensională, pe care o posedă folclorul, în general şi, mai bine zis, acolo unde el mai vieţuieşte sau supravieţuieşte. Volumul profesoarei Rusu confirmă din plin că, la noi, aceasta se desfăşoară „la zi”. O tridimensionalitate în timp, la care componenta genetică se numeşte „trecut”, în cuprinsul căreia creativitatea s-a manifestat, pentru poporul nostru, cu un spectru foarte larg, într-un perimetru existenţial modest.
Întîlnim apoi un „prezent”, încărcat cu prospeţime şi coexistent cu exploziile repetate de modernism, după care se prefigurează şi un „viitor”, în spaţiul căruia mareea unificatoare a popoarelor va lovi mereu în această insulă a unui specific cultural, a unui concentrism statornic şi a unui factor de coeziune spirituală.
Prin această Culegere, autoarea şi „colaboratorii” ei din bănci au culcat Clepsidra istoriei noastre artistice pe o orizontală care să permită trecerea continuă, dintr-o cupă în cealaltă, în ambele sensuri, a unor valori autentice de gînd. Dacă adîncimile pămîntului nostru strămoşesc au adăpostit, în intimitatea lor, pe „Gînditorul de la Hamangia”, volumul de faţă cuprinde în el „Gîndirea” acestuia, rodită într-un îndelungat timp istoric şi într-un mioritic spaţiu muşatin.
de Gheorghe A.M. CIOBANU – text publicat în luna mai 2001











Comentarii 0
Discuția cititorilor despre acest articol