Dan Moisii, handbalist și profesor cu trei peceți: Roman, Bacău, Vaslui

La mulți ani, Dan Moisii! La 62 de ani, binecunoscutul om de sport romașcan este apreciat și pentru calitatea lui de om de spirit.

Dan Gheorghe Moisii s-a născut în 27 septembrie 1950, la Horia (Roman), în aceeași zi cu foștii arbitri de fotbal Adrian Porumboiu și Ion Crăciunescu.
Înainte de a trece la handbal, a făcut patru ani de atletism, la care a renunțat în 1965, imediat după cucerirea titlului de campion național la juniori II cu ștafeta 4 x 100 metri a Școlii Sportive Roman, din care mai făceau parte Constantin Nemeș, Dan Bucur și Doru Botez, iar antrenor era Constantinescu Nehoi.

În clasa a IX-a a început să practice handbalul la Liceul 2 – „Roman Vodă” cu profesorul Aurel Bacruban. După absolvirea liceului, secția matematică – fizică, a urmat cursurile Facultății de Educație Fizică și Sport din Bacău, perioadă în care a jucat handbal, în Divizia B, la Victoria Bacău.
A trecut apoi la Știința Bacău cu care a promovat în Divizia A în 1975. Din 1976 s-a transferat la Moldosin Vaslui unde a jucat pînă în 1978. Din 1976 este profesor de sport la Școala Sportivă de pe lîngă Liceul „Roman Vodă”, actualul LPS. În 1997, cînd s-a căzut de acord să se formeze o echipă feminină a Romanului de ligă națională, a fost cooptat de antrenorul Ioan Holban în conducerea tehnică a echipei care a promovat în primul eșalon, în 2004.

Este consilier tehnic la HCM Roman și profesor la LPS Roman, la Catedra de Pregătire sportivă și teoretică.

„Domnul Ghenadi ne-a învățat să ne vindem marfa”

Dan Moisii are amintiri foarte plăcute legate de profesorul Vasile Ghenadi, din vremea cînd era student la Facultatea de Educație Fizică și Sport și jucător la Știința Bacău. „Era un profesor desăvîrșit, antrenor și pedagog foarte bun, un om extrem de cumpătat, cu un cult pentru meseria de profesor de sport și pentru volei. De la domnia sa am învățat metodica. Spre deosebire de alte discipline, la examenele de la volei nu intrai cu frică, indiferent dacă erai pregătit sau nu. Printre altele, la unul dintre examene mi-a căzut să fac o schiță în care să reprezint mișcarea jucătorilor pe teren. Cînd am terminat eu cu desenatul, am predat lucrarea și, atunci, am văzut amîndoi că eu aveam opt jucători pe teren. «Cînd ai să ajungi antrenor la lot, atunci să folosești schița asta!», mi-a recomandat, rîzînd. Tot de la domnia sa am mai învățat ceva. Se știe că într-o cancelarie, în pauză, profesorii de sport sînt oarecum marginalizați, nu intră prea des în grupul celorlați, de matematică, fizică, română… Domnul Ghenadi ne-a arătat cum să evităm această situație. Cu alte cuvinte, ne-a învățat să ne vindem marfa. De asemenea, spre deosebire de alți profesori sau antrenori, domnul Ghenadi avea o părere aparte în privința petrecerii timpului liber. Actuala mea soție, Felicia Ștefănescu atunci cînd am cunoscut-o, în perioada studenției, era ridicătoare principală în echipa de volei Știința, pregătită de Ghenadi. Domnul profesor le ducea la muzeu în timpul liber, punea accent pe lărgirea orizontului sportivului, pe cultură generală. Mai mult de atît, ce puteam să îmi doresc?” rememorează Dan Moisii.

Căsătoria, Balcicul și lovitul cu șiretul plin

Dan Moisii și-a cunoscut soția, pe Felicia, în anul II de facultate: „Eu eram la grupa C, ea era la grupa B. Am văzut-o la un meci și apoi am intrat în legătură cu ea. S-a înfiripat o idilă care s-a transformat apoi într-o căsnicie bună, lungă și frumoasă. Aveam un profesor, Gheorghe Creangă, care preda metodica și teoria educației fizice. Nu știu dacă îmi făcuse ceva. Cert este că, la un moment dat, i-am înfundat cu cartofi țeava de eșapament a autoturismului. M-a dibuit. Ulterior m-a văzut cu Felicia, dîndu-și seama că prietenia noastră este una serioasă. Mirat, a întrebat-o: «Duduie Felicia, chiar îl iei pe nebunu’ ăsta?». N-a reușit s-o facă să se răzgîndească. Ce să mai spun? Mi-aduc aminte că am făcut o deplasare în Bulgaria însoțiți de Tury Hofman, profesor de handbal și istorie. Ne-a dus la Balcic și ne-a deschis ochii în fața unui monument istoric. Ne-a arătat grădina de cactuși și smochini, în care era și o fîntînă arteziană, locul atît de iubit de regina Maria, în care revenea an de an. Dacă ar fi fost după noi, ne-am fi dus direct pe o terasă sau mai știu eu unde. Acum, mă bucur că nu a fost așa cum am fi vrut noi. N-am vorbit deloc de fotbal. Să vă spun una. Aveam oră cu profesorul Grigore Sichitiu la facultate. M-a pus să execut lovitura cu șiretul plin și nu a fost deloc mulțumit. A doua zi am venit cu trei șireturi la același pantof și am întrebat: «Acum, nu-i plin?». M-a lăsat pe toamnă. Frumoase vremuri. Să nu credeți că eram studenți care să evite cursurile sau seminariile. Mulți colegi au ajuns antrenori buni și foarte buni, cu sportivi în loturile naționale și cu medalii la Olimpiadă„.

În numele echipei, căpitanul echipei HCM Roman, Carmen Stoleru, îi face o urare profesorului Dan Moisii:

„Ne dregem vocile să-i putem cînta frumos «La mulți ani!» la antrenamentul de joi. Toate, îi dorim sănătate! Avem nevoie de domnia sa. Nu putem sta supărate cînd este alături de noi. Nu ne lasă să fim triste„.

[sam_ad id=” 89″ codes=”true”]