Creștinii prăznuiesc Întâmpinarea Domnului

La 40 de zile de la nașterea sa, Pruncul Sfânt a fost dus în templul Ierusalimului.

Creștinii sărbătoresc sâmbătă, 2 februarie, Întâmpinarea Domnului. Numită în popor și Stretenia (după numele vechi slavon), aceasta este sărbătoarea anuală a zilei în care Sfânta Fecioară Maria, conformându-se legii, s-a suit la templul din Ierusalim, la 40 de zile după Nașterea Domnului, pentru curățirea ei, când dumnezeiescul Prunc a fost întâmpinat și ținut în brațe de bătrânul și dreptul Simeon. La ortodocși, accentul sărbătorii se pune pe persoana dumnezeiescului Prunc și, de aceea, este numită Întâmpinarea Domnului, fiind trecută între sărbătorile Mântuitorului. La catolici, pe primul plan stă persoana Preacuratei Fecioare, care a venit la templu pentru curățirea ei, după lege. De aceea, la catolici sărbătoarea este cunoscută și sub numele de Curățirea Sfintei Marii și este trecută între sărbătorile Maicii Domnului.

Vechimea acestei sărbători nu este atât de mare ca a celorlalte praznice împărătești. Nu o găsim între sărbătorile enumerate în Constituțiile Apostolice și în Testamentum Domini. Mărturiile despre existența sărbătorii se înmulțesc spre sfârșitul secolului V. Pe la începutul secolului VI, Sever al Antiohiei (512-518) pretindea că sărbătoarea Întâmpinării ar fi fost de curând introdusă la Ierusalim și că era necunoscută în Antiohia. La Roma, ea a fost introdusă de papa Gelasiu, în anul 494, pentru a înlocui o străveche sărbătoare păgână de la începutul lui februarie, când aveau loc lustrațiuni și procesiuni în jurul orașului, cu făclii aprinse, în onoarea zeului Pan. De aceea, în Apus, această sărbătoare se mai numește și Sărbătoarea Luminilor. Dintre creștinii răsăriteni, numai armenii sărbătoresc până astăzi Întâmpinarea Domnului tot la vechea dată, adică la 14 februarie. Având o bază biblică, sărbătoarea Întâmpinării este respectată și la protestanți, îndeosebi la evanghelici (luterani). A doua zi după sărbătoarea Întâmpinării Domnului, pe 3 februarie, Biserica Ortodoxă cinstește amintirea dreptului Simeon Bătrânul și a Sfintei Proorocițe Ana, cele două personaje biblice principale care au luat parte la evenimentul istoric comemorat prin marele praznic al Întâmpinării.