Miercuri, 22 februarie, credincioșii catolici sărbătoresc Miercurea Cenușii, poarta de intrare în Postul Mare sau Postul Paștelui.
Denumirea vine de la ceremonia binecuvîntării cenușii și impunerea ei pe capetele credincioșilor. Aceasta este o zi de penitență pentru Biserica întreagă; preoții impun cenușa pe cap și spun: „Convertiți-vă și credeți în Evanghelie”. Cenușa provine din ramurile din Duminica Floriilor de anul trecut, bine păstrate și arse.
„Originea obiceiului folosirii cenușii în ritualuri religioase se pierde în negura istoriei, dar găsim referințe la această practică în tradiția religioasă descrisă în Vechiul Testament. Profetul Ieremia, de exemplu, cheamă la pocăință astfel: «Fiica poporului meu, încinge-te cu sac și-ți presară cenușă pe cap». Cel mai cunoscut exemplu de pocăință din Vechiul Testament implică, de asemenea, sac și cenușă, atunci cînd profetul Iona ascultă porunca lui Dumnezeu și predică în marea cetate Ninive. Cuvintele mesajului său sînt duse pînă la rege, care s-a ridicat de pe tronul său, și-a lepădat veșmîntul cel scump, s-a acoperit cu sac și s-a culcat în cenușă. Creștinul care vine și îngenuchează în fața sfîntului Altar se prezintă ca victimă, se oferă Stăpînului atotputernic și-l recunoaște drept suveran asupra vieții și morții sale. Noi parcurgem Postul Mare de la cenușă la izvorul de botez. Ne «murdărim» fețele în Miercurea Cenușii și sîntem curățați în apele izvorului. De la începutul Postului, cuvîntul lui Dumnezeu ne cheamă la convertire. Dacă ne deschidem urechile și inimile spre acest cuvînt, vom fi asemenea ninivitenilor nu doar în păcătoșenia lor, ci și în întoarcerea lor la Dumnezeu„, a explicat părintele Alois Moraru, parohul bisericii „Fericitul Ieremia Valahul” din Roman.
Comentarii