Credincioşii ortodocşi au intrat în Săptămâna Patimilor

Este perioada din postul Paștelui în care credincioșii se pregătesc pentru marele praznic al Învierii Mântuitorului Iisus Hristos.

Ultima săptămână a Postului Paștelui, numită și Săptămâna Mare sau a Patimilor, are menirea de a pregăti credincioșii pentru Înviere. Pentru a simți bucuria pascală, trebuie să ne pregătim în această săptămână atât sufletul, cât și trupul, înăsprind postul pe cât ne stă în putință, măcar în aceste ultime zile, care sunt și cele mai importante din post.

În biserici, luni și marți, la utrenii, se citesc Evangheliile, care ne aduc aminte de cele din urmă învățături ale Domnului.

Miercurea Mare ne apropie de Sfintele Paște, fiecare credincios luând aminte în această zi la două exemple: cel al păcătoasei desfrânate, înstrăinate de Dumnezeu (dar care, aducând în această zi mir și ungându-L pe Hristos, devine mironosiță) și cel al lui Iuda (ucenicul care, deși apropiat de Domnul, L-a vândut, în aceeași zi, pentru treizeci de arginți fariseilor și cărturarilor ce voiau să-L ucidă). Gestul lui Iuda a făcut ca, mai târziu, ziua de miercuri să fie declarată zi de post, ea fiind, alături de vineri (ziua în care Iisus a fost răstignit), una din cele două zile ale săptămânii în care creștinii trebuie să postească.

În Joia Mare, oamenii merg la biserică să se spovedească și împărtășească. Vopsitul ouălelor în roșu se face în Joia Mare, urmând ca în Sâmbăta Mare să se coacă pasca și cozonacul, ce vor fi aduse la biserică în noaptea de Înviere pentru a fi sfințite. Patru lucruri sunt prăznuite în Joia Mare: spălarea picioarelor apostolilor de către Hristos, Cina Domnească la care s-a instituit Taina Împărtășaniei (Euharistia), rugăciunea din grădina Ghetsimani și prinderea Domnului de către cei ce voiau să-l ucidă.

În Vinerea Mare nu se mai slujește Sfânta Liturghie. Se ține post negru și nu se lucrează. Nu se trag clopotele la biserici, iar morții se conduc la groapă numai în bătaie de toacă. Prohodul Domnului de vineri seara este ultima etapă a tânguirii lui Hristos, care se află acum în mormânt. La sfârșitul slujbei se înconjoară biserica cu Sfântul Aer pe sub care trec, apoi, toți credincioșii. Numit și Epitaf, Sfântul Aer este o pânză de in sau de mătase, de catifea sau de mușama pe care se afla imprimată, brodată ori zugrăvită icoana înmormântării Domnului. Epitaful simbolizează trupul mort al lui Hristos.

Sâmbăta Mare este ultima zi de pregătire a Paștelui, când gospodinele pregătesc cea mai mare parte a mâncărurilor tradiționale. În această zi se sacrifică mielul și se prepară drobul, friptura și borșul de miel. Pe vremuri era obligatoriu ca femeile să îmbrace, la slujba de Înviere și în zilele de Paști, măcar o cămașă nouă, cusută în orele de taină ale nopții, iar bărbații să aibă cel puțin o pălărie nouă. La miezul nopții, lumea pornește în liniște spre biserică. După ce iau lumina, oamenii merg la cimitir la căpătâiul morților familiei și aprind lumânări, pentru ca și cei trecuți dincolo să știe că a venit Învierea Domnului. Lor li se dă de pomană și în ziua de Înviere, dar și peste o săptămână, când este Paștele Morților. De aceea, culoarea cu care s-au vopsit ouăle de Paște nu se aruncă, ci se păstrează o săptămână, când se roșesc din nou ouă, se duc la biserică, se slujesc și, apoi, se duc la morminte, și se dau de pomană pentru sufletele celor plecați dincolo.