Copii exploatați prin muncă

Anual, specialiştii de la Protecţia Copilului primesc sesizări despre minori care sunt exploataţi pentru activităţi în agricultură sau pentru creşterea animalelor. 

Fenomenul exploatării prin muncă afectează un număr însemnat de copii, însă este greu de monitorizat, având în vedere că folosirea copilului în gospodărie sau la muncă ţine de „normalitatea” mediului rural şi aproape nimeni nu o raportează ca abuz. Statisticile arată, însă, că în mediul rural sunt mai mulţi copii care muncesc decât în mediul urban, mai ales la câmp, în gospodărie şi pentru creşterea animalelor. Statisticile pot fi coroborate şi cu numărul mai mare de copii din mediul rural care abandonează şcoala. Lipsa de participare şcolară este un factor favorizant pentru implicarea copiilor în muncă.

În 2014, potrivit specialiștilor Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Cpolilului (DGASPC) Neamţ, mai puţin de zece minori au ajuns în atenţia lor din cauza faptului că erau folosiţi ca forţă de muncă în agricultură, comerţ şi în serviciile de la spălătorii auto.

Principalele cauze care duc la exploatarea prin muncă a copilului sunt sărăcia, familiile monoparentale, părinţii plecaţi în străinătate care nu susţin financiar copiii rămaşi în România. Un caz aparte îl reprezintă fetele care au părăsit domiciliul familiei şi au ales să locuiască împreună cu concubinii.

Potrivit specialiştilor, printre cauzele care conduc la lipsa de recunoaştere a muncii copilului ca formă de abuz, cea mai importantă pare să fie lipsa de educaţie a populaţiei pentru a raporta astfel de cazuri. Membrii comunităţii au prea puţine informaţii pentru a recunoaşte şi a raporta abuzul prin muncă asupra copilului şi, chiar atunci când admit că ştiu că un copil lucrează mai mult decât ar fi social acceptat pentru vârsta sa, membrii comunităţilor ezită să sesizeze serviciile sociale, pentru că este înrădăcinat principiul conform căruia nu este corect să te amesteci în problemele familiei şi că fiecare îşi creşte copilul cum consideră.

„Am avut cazuri în care copiii erau folosiţi la stână, pentru a avea grijă de oi, sau erau exploataţi pentru activităţi agricole. Sunt foarte dificil de depistat cazuri de exploatare, deoarece, pentru a avea certitudinea că este vorba despre exploatare prin muncă a minorilor, este necesar să avem un raport întocmit de către Inspectoratul Teritorial de Muncă Neamţ. În plus, de multe ori, aceste situaţii se află undeva la limita legii. Potrivit Codului Muncii, persoana fizică dobândeşte capacitate de muncă la împlinirea vârstei de 16 ani. Între 14 şi 16 ani, minorul poate desfăşura, cu acordul părinţilor sau al reprezentanţilor legali, activităţi potrivite cu dezvoltarea fizică, aptitudinile şi cunoştinţele sale, dacă astfel nu îi sunt periclitate sănătatea, dezvoltarea şi pregătirea profesională. În unele cazuri care ne-au fost sesizate, părinţii ştiau despre activitatea copiilor şi nu s-a putut demonstra că este vorba de exploatare”, a declarat Eugen Simion, purtătorul de cuvânt al DGASPC Neamţ.

Mai des ajung în atenţia autorităţilor minorii care sunt folosiţi de către părinţi pentru a comite infracţiuni, precum cerşetorie sau furt. Anul trecut, numai in primele trei luni au fost înregistrate în Neamţ 15 astfel de cazuri. În 2013, alte două cazuri de exploatare prin muncă şi şapte de exploatare pentru comiterea de infracţiuni şi fapte penale au fost instrumentate de DGASPC Neamţ.