Condamnat la suferință

Un bărbat de 37 de ani suferă de o boală incurabilă extrem de rară. Boala îi provoacă dureri groaznice și îl transformă, pur și simplu, într-o legumă. O dată la trei luni, el se internează în spital pentru tratament.

Se trezește în fiecare dimineață cu gândul că ar putea fi ultima zi din viață. Boala necruțătoare îi afectează până și emoțiile, astfel că bărbatul se trezește plângând fără nici un motiv. Aceasta este drama lui Vasile Duminică, în vârstă de de 37 de ani, din comuna Trifești. În urmă cu trei ani, a fost diagnosticat cu scleroză laterală amiotrofică, boală care afectează un pacient din 100.000. Din cauza bolii, mușchii se atrofiază, mâinile și picioarele au început să i se deformeze, încât a ajuns să fie îngrijit de către cei doi copii.

Viața ca o luptă

Lui Vasile Duminică, viața nu i-a oferit nimic. Ba, din contră. I-a luat mai tot timpul câte ceva. La naștere, părinții săi au vrut să-l abandoneze, dar, pentru că era băiat, bunicii din partea mamei s-au hotărât să aibă grijă de el, cu toate că mai aveau cinci copii. Acum, de o săptămână de zile, spitalul i-a devenit a doua casă, unde este îngrijit și tratat pentru că are dureri insuportabile. A venit pentru tratament și se roagă ca boala să nu-l țintuiască definitiv la pat. Își spune povestea demn, fără să ceară nimic și fără să se lamenteze. Din când în când, izbucnește în plâns, pentru că, din cauza bolii, nu-și poate stăpâni emoțiile. „Am rămas în casa bunicilor, sperând că, la un moment dat, o să fie a mea. Am făcut doar zece clase la școală, pentru că a trebuit să mă întrețin. În timpul zilei învățam cinci ore la școală, iar alte șapte ore lucram cu ziua prin sat. Nu m-am ferit niciodată de muncă„, povestește Vasile Duminică.

S-a căsătorit și are un băiat de nouă ani și o fetiță de cinci ani. A muncit o vreme pe un șantier din Roman, apoi, cu ajutorul unui prieten, a plecat legal în Israel, unde a lucrat pe șantier doi ani de zile. „M-am întors acasă și mi-am cumpărat o casă la noi în comună. Pentru că aveam datorii la bănci, am fost nevoit să plec din nou la muncă, în Italia, apoi în Cipru. În perioada 2009-2010, am început să nu mă simt prea bine și am fost la medicul de familie. M-a trimis să-mi fac raze la plămâni. Am crezut, la început, că e o simplă răceală. Pentru că nu mai puteam ține bormașina în mâini, am făcut un consult neurologic. Doamna doctor neurolog Elena Dumitrache a bănuit că ar fi vorba despre scleroză laterală și mi-a dat trimitere la Spitalul de Neurologie «Nicolae Oblu», din Iași. Acolo, doamna doctor professor Rodica Prodan a confirmat diagnosticul. Deocamdată, cauzele acestei boli nu se cunosc, dar ea este ireversibilă. Singurul tratament existent este pentru calmarea durerilor„, mai spune Vasile Duminică.

Boala i-a deformat mâinile, astfel că el ține cu greutate diverse obiecte. Mai mult, și picioarele i-au fost afectate, iar mersul a devenit un chin. „Nu am voie să mă enervez, nu am voie să stau în frig ori la căldură. Mă descurc din ce în ce mai greu. Soția mea lucrează, iar de mine au grijă cei doi copii. Picioarele au devenit nesigure, iar când am episoade de boală, amețesc și se întâmplă să cad. Nu-mi pot stăpâni emoțiile și, dacă rămân singur ori văd ceva la televizor, izbucnesc în plâns fără motiv. Mă rog doar ca boala să nu-mi afecteze mersul și să nu mă transforme într-o legumă„, mai povestește Vasile. Cu banii se descurcă extrem de greu. Familia Duminică trăiește din pensia de handicap a lui Vasile, din salariul minim pe economie al soției și din alocația copiilor. O dată la trei luni, el se internează în spital, unde stă cel puțin o săptămână pentru tratament. „Chiar dacă spunem că nu ne descurcăm, nimeni nu ne-ar crede și nu ne-ar da ceva. Așa că ne descurcăm cum putem. Când mă apucă durerile, simt că îmi ia foc carnea pe mine. Nu doresc nimănui să treacă prin ce trec eu. Nimeni nu ne-a dat niciodată nimic. Am muncit pentru casa mea și acum mă văd nevoit să fiu îngrijit de copiii mei. Sper să mai fiu în stare să merg„, a mai spus Vasile Duminică. Povestește cu mândrie și mari emoții în glas cum a cărat băiatul 2, 5 tone de lemne cu roaba, ajutat de surioară, până la el în magazie, unde le stivuia. Pentru că i-au apă din fântâna aflată la peste 60 de metri distanță de casă, a cumpărat găleți de 5 litri, scoate apă și pune câte 2-3 litri în fiecare, apoi merge cu greutate după fetița de cinci ani care le cara.
„Am ajuns neputincios și sunt îngrijit, la 37 de ani, de copii, mici și neajutorați. Cred îm bunul Dumnezeu, care mi-a dat semne până acum că mă ajută, și sper să se îmtâmple o minune, să apară un medicament care să mă facă din nou bun de muncă. Trebuie să termin casa, să fac o fântână, să mă ocup de copii să învețe carte, că sunt buni, cuminți, ascultători și harnici și merită o viață mai bună, nu cum am fost eu de mic chinuit. Pentru asta mă rog„, spune, cu voce sugrumată, Vasile.

Medicul neurolog Elena Dumitrache, cea care l-a ajutat și încurajat, este rezervată când este vorba despre șansele lui de recuperare, medicamente de ultimă generație, greu accesibile și foarte-foarte scumpe nefăcând altceva decât să ascundă finalul într-o fata morgana. În schimb, practica medicală dedicată unui medic pensionar care are această suferință i-a relevant un posibil succes cu tratamente naturiste.

Scleroza laterală se caracterizează printr-o pierdere progresivă a unor celule nervoase ale creierului și măduvei spinării, celule care comandă mușchii. Este o boală progresivă, fatală. Unul din 100.000 de pacienți se poate îmbolnăvi de scleroză laterală. În timp, mersul, vorbitul, mâncatul și alte funcții fundamentale devin din ce în ce mai dificile. Cauzele sunt necunoscute și nu există tratament. Tratamentul aplicat țintește stăpânirea simptomelor, menținerea stabilității și independenței și evitarea complicațiilor.