(P)
Pe eşichierul politic mişună, în ultima perioadă, tot felul de indivizi care exprimă păreri, altfel spus, îşi dau cu părerea. Indiferent de subiect, ei se pricep, le ştiu pe toate, şi docţi – în presă, prin conferinţe, la televiziuni naţionale sau locale -, se exprimă savant şi atotştiutori. Pe aceeaşi scenă politică, unde, disperaţi, puternicii zilei caută soluţii la probleme partinice – că doar nu ale ţării – printre mişcări mai mult sau mai puţin populare, se pare că şi-a iţit capul o nouă formaţiune politică: partidul păreriştilor.
Am auzit cu toţii, în ultima vreme, tot felul de păreri, în marea lor majoritate atacuri politice lipsite de fundament, venite din partea actualei puteri la adresa modului în care USL îşi exprimă nemulţumirea, concretizat printr-un protest parlamentar sever şi public.
Foarte mulţi aşa-zişi politicieni ai puterii, în fapt, doar nişte părerişti sub-mediocri, s-au lansat în tot felul de elucubraţii. N-au reuşit, sau, mai exact, refuză cu obstinaţie, să înţeleagă că USL a adoptat această metodă extremă de protest pentru a trage cel mai serios semnal de alarmă în ceea ce priveşte însăşi existenţa democraţiei în ţara noastră.
Nu le-a plăcut nici mesajul extrem de clar al USL, care a făcut publice imediat condiţionalităţile care, dacă ar fi îndeplinite de actuala putere, ar duce la încetarea protestului opoziţiei.
Toate aceste solicitări minimale vizează tocmai respectarea democraţiei şi a statului de drept din ţara noastră, deziderat afişat de Putere, dar nerespectat mai ales în ultimii trei ani. Am cerut ca Parlamentul să nu mai fie tratat de Guvern ca o simplă anexă executivă, în slujba sa, şi să se oprească avalanşa de ordonanţe de urgenţă sau angajări de răspundere, proceduri extrem de păguboase pentru cel mai înalt for legislativ al ţării. Am mai cerut ca, în cazul unor moţiuni de cenzură, coaliţia guvernamentală să permită propriilor parlamentari să voteze. Este inadmisibil ca, pe linie de partid, să vină asemenea directive de esenţă dictatorială, care n-au nimic în comun cu democraţia. Cea de-a treia cerere legitimă a noastră a fost demiterea de urgenţă a Robertei Anastase şi a lui Sever Voinescu Cotoi ben Qatar (dacă aşa vrea domnia sa), din funcţiile deţinute în Camera Deputaţilor, pe motiv de furt! A văzut o ţară întreagă ce s-a întîmplat atunci cînd aceşti exponenţi ai puterii au furat votul în Camera Deputaţilor. Este extrem de normal să cerem sancţionarea acestui furt ruşinos pentru Parlamentul României! Cea de-a patra condiţie este rediscutarea situaţiei nefireşti, agreată şi legiferată de majoritate, prin care un partid care n-a participat la alegeri este recunoscut, neconstituţional şi neregulamentar, în structurile statului român. Partidul Trădătorilor, indiferent sub ce denumire se prezintă, nu a fost votat de nimeni!
Este limpede pentru orice român de bun simţ că aceste condiţii vizează păstrarea democraţiei în limitele sale fireşti şi revenirea la normalitate politică şi parlamentară, un lucru dorit de toţi românii.
Din păcate, majoritatea politică portocalio-verzuie nu înţelege, sau se face că nu înţelege, legitimitatea cererilor noastre. A lansat o mulţime de perdele de fum menite să acopere adevărul despre ceea ce doreşte USL în mod legitim şi democratic.
Manipularea, acest exerciţiu zilnic al lui Traian Băsescu şi a camarilei sale în raport cu societatea românească, s-a revărsat în toate mass-media. Au calculat aşa-zisa pierdere a statului român de 1,4 milioane de euro lunar obţinută prin neprezentarea noastră la lucrările Parlamentului. Pe lîngă faptul că democraţia, în orice colţ al lumii, costă bani, modul de calcul al celor aflaţi la putere este complet greşit şi fără temei, lucru ciudat, dacă stăm să judecăm cît de bine‑şi calculează şpăgile şi furtul din banii ţării, atunci cînd beneficiari ai acestor foloase sînt domniile lor.
În loc să-şi întrebe proprii parlamentari de ce nu sînt prezenţi, doar sînt coaliţie majoritară, nu!?! – au început „dialogul”, atît de mult clamat cu opoziţia, printr-un program de afişe insultătoare şi mincinoase.
Sigur că, în calitatea sa de vajnic luptător pentru binele românilor, Gheorghe „Las’ că ti fac io pi tini!” Ștefan, alături de alţi doi „locotenenţi”, a încercat să manipuleze adevărul în faţa nemţenilor în ceea ce priveşte protestul nostru extrem de legitim.
Au şi domniile lor păreri, precum în zicala „A vorbit şi nea Ion, că e şi el om” şi preiau în spaţiul public exact acel calcul păgubos şi fals. Întrebarea legitimă este: „care este suma pe care domniile lor, cei de la putere, o fură zilnic din bugetul statului, adică de la toţi românii?„. Eu sînt convins că înzecit faţă de ceea ce reclamă aceşti siniştri părerişti! Cîţi bani „scurge” „Stăpînul kilowaţilor” în conturi ale unor societăţi offshore? Acestea sînt întrebări legitime, la care românii aşteaptă răspunsuri clare, iar nu păreri penibile.
Anul acesta este „Anul Caragiale” şi, parcă niciodată, scrierile lui Nenea Iancu nu s-au potrivit mai bine ca acum. Am fost tentat să redau un citat, dintre multele, care s-ar potrivi perfect cu „stilul” portocaliu, dar nu mai are sens, mulţi dintre ei sînt irecuperabili şi nu înţeleg nimic.
Aşa că am să le redau o altă cugetare a marelui nostru dramaturg: „Cele mai importante lucruri în lume au fost realizate de oameni care au continuat să încerce, chiar şi cînd se părea că nu mai este nici o speranţă„.
Notă: Editorul ediției online își rezervă dreptul de a bloca toate comentariile făcute la materialele cu caracter publicitar din domeniul politic.
Comentarii