Memoria compozitorului și dirijorului Dumitru D. Botez a fost evocată duminică, 11 noiembrie, de autoritățile locale din Roman, în cadrul unui eveniment de amplasare a unei plăci comemorative la casa natală a dirijorului născut la Roman, de pe strada Sucedava. Ziua nu a fost aleasă întâmplător, evenimentul având loc în preambulul concertului susținut la Roman, duminică, de Orchestra Metropolitană București.
Cu acest prilej, custodele Muzeului „Calistrat Hogaș” din Roman, Cornelia Jora, a evocat personalitatea dirijorului Dumitru D. Botez, iar primarul Lucian Micu a subliniat intenția municipalității de a omagia personalitățile marcante ale Romanului – după ce evenimente similare au dus la amplasarea unor plăci comemorative pe imobilele în care s-au născut sau au locuit în Roman marele agronom Ion Ionescu de la Brad (de pe strada care îi poartă numele), compozitorul şi dirijorul Mihail Jora (de pe strada Ștefan cel Mare) sau academician doctor Constantin C. Iliescu (de pe strada Dobrogeanu Gherea).
Maestru Emerit al Artei
Dumitru D . Botez (1904-1988) a fost dirijor, compozitor, profesor, membru al Uniunii Compozitorilor și Maestru Emerit al Artei. S-a născut la Roman, pe 10 martie 1904. A urmat cursurile Liceului „Roman-Vodă”, unde l-a avut profesor pe compozitorul și dirijorul Ioan Cristu Danielescu. La terminarea liceului și-a dorit să urmeze Conservatorul, dar la dorința tatălui se înscrie la Facultatea de Drept din Iaşi, ulterior dând examen și la Conservatorul din Iaşi, unde era director muzicianul romașcan Alexandru Zirra. Între anii 1938-1942 a fost profesor de muzică la Liceul Militar „Nicolae Filipescu” de la Mănăstirea Dealu din Târgoviște, apoi profesor la Seminarul Pedagogic Universitar „Titu Maiorescu” din București. În perioada 1945-1950 a fost dirijor al Corului Radio, unde a dirijat Requiemul de Verdi, avându-l la pupitrul orchestrei pe George Enescu. Din anul 1949 a fost membru al Uniunii Compozitorilor și în același an a fost numit la Catedra de Dirijat Cor de la Conservatorul „Ciprian Porumbescu”.
În anul 1953 i s-a încredinţat conducerea Corului Filarmonicii „George Enescu”. Începând cu anul 1949 și până în anul 1974 a fost conferențiar la catedra de dirijat ansamblul coral al Conservatorul „Ciprian Porumbescu” din București, între anii 1959 -1962 fiind și Rector al Conservatorului „Ciprian Porumbescu”. Prin Decretul nr. 514 din 18 august 1964 al Consiliului de Stat al Republicii Populare Romîne, dirijorului Dumitru D. Botez i s-a acordat titlul de Maestru Emerit al Artei din Republica Populară Romînă pentru merite deosebite în activitatea desfășurată în domeniul teatrului, muzicii, artelor plastice și cinematografiei.
Pentru activitatea desfășurată, a primit numeroase premii și distincții: Ordinul Muncii, Meritul cultural, Medalia comemorativă Zoltan Kodaly (Budapesta), Marele premiu al Uniunii Compozitorilor. A încetat din viață pe 5 octombrie 1988, la București. În ședința din luna aprilie a acestui an, Consiliul Local Roman a adoptat o hotărâre prim care Dumitru D. Botez a fost declarat cetățean de onoare al Romanului.
„O baghetă de neuitat”
„Dirijorul Botez a trecut prin vraja baghetei sale peste 1.500 de lucrări din literatura corală universală şi autohtonă, conferindu-le veşmântul de cristal al perfecţiunii, ca şi şoptirea caldă a sensurilor. Interpretările sale care se detaşează ca unicitate şi valoare, cuprind în ele o pendulare subtilă între vibraţia sonoră şi acea cromatică, autorul realizând un echilibru senin, un loc geometric între tendinţa culorilor de a se contopi concentric în rezultante şi aceea a sunetelor de a se desface independent spre spaţii deschise.
În cele peste 100 de lucrări ale sale, maestrul Botez dăltuieşte, într-o arhitectură firească şi proprie, universuri de gândire poetică şi respiraţie naţională. Creaţia sa însumează unitar specificul artistic al tuturor zonelor româneşti, reuşind, astfel, să strângă, aidoma unui Mihai Viteazul al claviaturii, sub stindardul său artistic, meditaţia mioritică a Moldovei, îndârjirea manolică a Munteniei şi severitatea de orgă a Transilvaniei. În aceste lucrări materia sonoră se separă discret în două planuri diferite, unul din ele detaşându-se şi revenind repetat la catifelajul dominant al celuilalt şi realizându-se astfel, efectul inedit al unui basorelief sonor”, spunea profesorul și publicistul Gheorghe A.M. Ciobanu despre reputatul dirijor și compozitor (din Revista Melidonium – Dumitru D. Botez „O baghetă de neuitat”).
Comentarii