Ce citim?

„Celibidache şi Furtwängler”, de Klaus Lang

În 1945, la sfârşitul celui de-al doilea război mondial, tânărul – pe atunci – Sergiu Celibidache primea extraordinara şansă de a prelua funcţia de dirijor principal al Filarmonicii din Berlin. Calităţi precum vastele cunoştinţe muzicale, siguranţa gesticii, capacitatea de stăpânire a ansamblului simfonic sau personalitatea excepţională, ce îl ajuta să domine orchestra, l-au impus pe Sergiu Celibidache ca succesor al unor mari maeştri precum Hans von Bulow, Arthur Nikisch şi Wilhelm Furtwängler, într-un moment dificil pentru Filarmonica berlineză.

Perioada era una dificilă, deoarece, în contextul social-politic al vremii, marele Wilhelm Furtwängler, aflat de ani buni la pupitrul prestigiosului ansamblu simfonic, a fost nevoit să părăsească temporar funcţia de dirijor. Retras în Elveţia, lui Furtwängler i s-au cerut explicaţii pentru anumite acţiuni pe care le-a întreprins în perioada de după 1933, când ar fi dirijat două concerte în cinstea conducerii naziste şi ar fi acceptat decoraţii din partea acesteia. Atmosfera tensionată a începutului anilor 1950, când se încerca eliminarea oricăror urme ale regimului nazist, nu l-a împiedicat pe Furtwängler să demonstreze lipsa de fundament a acuzaţiilor ce îi erau aduse. Deşi, iniţial, a acceptat decoraţia respectivă, avea să o returneze un an mai târziu, fără a fi primită, însă, de liderii germani.

O bună perioadă de timp, Sergiu Celibidache l-a înlocuit pe cel la ale cărui concerte şi repetiţii asistase în timpul studenţiei sale, admirându-i stilul dirijoral şi metodele de lucru pe care le aplica în pregătirea diverselor partituri. Deşi entuziasmat de şansa oferită, Celibidache nu a ascuns nicio clipă dorinţa de a-i reda cât mai repede locul lui Furtwängler, în a cărui reabilitare se implicase aproape total, considerând nedreaptă situaţia marelui dirjor. În acest context, a existat o bogată corespondenţă între cei doi maeştri, Celibidache şi Furtwängler, publicată în integralitatea sa de jurnalistul german de radio Klaus Lang, un exeget al vieţii şi activităţii lui Wilhelm Furtwängler, chiar în anul centenarului naşterii lui Sergiu Celibidache.

Cartea lui Klaus Lang este construită în jurul corespondenţei Celibidache – Furtwängler şi a altor documente, multe dintre ele inedite, iar dincolo de interesul stârnit de complicaţiile care au apărut în vieţile unor mari muzicieni este o excepţională mărturie privind psihologia dirijorilor şi a artiştilor, în general.

Klaus Lang a fost, între 1970 – 2003, redactor muzical la Sender Freies Berlin şi realizator de emisiuni de radio şi televiziune. A scris despre Wilhelm şi Elisabeth Furtwängler, Herbert von Karajan şi Mozart.

Cartea „Celibidache şi Furtwängler” a apărut la Editura Humanitas şi poate fi achiziţionată de la Librăria „Vasile Alecsandri” din Roman, la preţul de 42 de lei.