Casa de Pensii suferă de lipsă de comunicare

Unei pensionare din Roman i s-a oprit din pensie, doi ani la rând, cauza fiind lipsa de comunicare. Reprezentanţii instituţiei nu s-au mai obosit să trimită nici răspuns la o sesizare scrisă, motivând că au avut o adresă greşită.

Modul în care Casa Judeţeană de Pensii (CJP) Neamț a ales să comunice cu pensionarii din judeţ a fost reclamat deja de cititorii Ziarului de Roman. Un nou exemplu arată că, atunci când trebuie să ia bani de la pensionari, angajaţii sunt extrem de eficienţi, dar când trebuie să comunice decizii nefavorabile instituţiei, acest lucru nu se realizează cu aceeaşi celeritate.

Pe data de 1 septembrie 2010, Elena Cudalb a ieşit la pensie, după zeci de ani de muncă la Spitalul Roman. Din cauză că nu a dispus de fondurile necesare, conducerea Spitalului i-a plătit Elenei Cudalb banii aferenţi concediului neefectuat în perioada ianuarie 2010 – septembrie 2010 abia în lunile septembrie şi octombrie.

După doi ani, Casa Judeţeană de Pensii Neamţ îi trimite femeii o decizie de imputare a sumelor primite ca pensie în perioada septembrie – noiembrie 2010, banii fiind consideraţi venituri necuvenite, deoarece persoana în cauză primise sumele aferente concediului neefectuat.

După mai multe drumuri şi adrese transmise către CJP Neamţ, pe data de 9 august 2012, instituţia decide anularea dispoziţiei de impunere, iar Elena Cudalb şi-a primit sumele reţinute incorect odată cu următorul cupon de pensie. „Când credeam că neînţelegerea a fost clarificată odată pentru totdeauna, pe 18 aprilie 2013 s-a emis o nouă decizie de imputare pentru aceeaşi sumă: 635 de lei. Eu am primit scrisoarea pe data de 9 mai, iar termenul de contestare era de doar 15 zile de la data emiterii deciziei”, povesteşte Elena Cudalb.

Aceasta a făcut din nou demersuri la conducerea Spitalului pentru a oferi aceleaşi explicaţii pe care dăduse şi în 2012 către CJP Neamţ. Conducerea Spitalului a trimis adrese către CJP Neamţ pe data de 14 mai, 2 iulie şi 25 iulie 2013. Mai mult, pe data de 2 iulie, la punctul de lucru al CJP din Roman a fost depusă o sesizare scrisă, la care a primit număr de înregistrate şi la care, conform legii, ar fi trebuit să primească răspuns în 30 de zile. „Au trecut 60, nu 30 de zile şi tot nu am primit niciun răspuns. Până la urmă, pe cuponul de pensie din luna septembrie am primit înapoi banii reţinuţi, dar nu ştiu în baza cărui act mi s-au dat aceşti bani”, a mai spus Elena Cudalb.

Reprezentanţii CJP Neamţ susţin că banii au fost opriţi din cauză că Spitalul de Urgenţă Roman nu a depus la Finanţe o declaraţie rectificativă, iar Elena Cudalb figura, în lunile septembrie şi noiembrie 2010, cu venituri şi de la spital, şi din pensie. Aceştia au explicat că nici după schimbul de adrese din 2012 nu s-a depus declaraţie rectificativă la Finanţe, de aceea situaţia s-a repetat anul acesta. Și referitor la lipsa răspunsului conform legii, în cazul petiţiei de pe data de 2 iulie, au o explicaţie. „Verificarea a constatat că dispoziţia emisă (de anulare a deciziei de plată – n.red.) a fost returnată de către CNPR (în răspuns nu se specifică ce înseamnă CNPR, iar abrevierea de la Casa Naţională de Pensii Publice este CNPP – n.red.), la data de 26 august 2013, cu menţiunea adresă incorectă, aceasta regăsindu-se, la această dată, la sediul CJP Neamţ”, este precizat într-un document semnat de Cezar Sandu Aanegroae, directorul CJP Neamţ.

„Este o greşeală a unui angajat de la Casa de Pensii. Am o copie a petiţiei din data de 2 iulie şi ştiu sigur că adresa este corectă. Mă întreb cum de au ştiut unde să trimită deciziile de impunere, dar când au trebuit să-mi trimită documentul de anulare nu au mai ştiut unde stau. Este o lipsă de respect faţă de cei care trebuie să apeleze la serviciile lor. Sper ca alţi pensionari să nu treacă prin ce-am trecut eu”, apreciază Elena Cudalb.

Aceasta consideră că lipsa de comunicare între instituţiile statului (în cazul ei, Spital şi Casa de Pensii)  îi poate descuraja pe cetăţeni să-şi caute dreptatea şi toate disfuncţionalităţile se sparg în capul pensionarului, care trebuie să rezolve prin propriile resurse de timp și financiare neglijenţa sau incompetenţa unor angajați ai statului.