Aventuri la final de an şcolar

Finalul de an şcolar reprezită, de fiecare dată, o nouă etapă pentru diferite generaţii. Unii termină liceul, alţii abia păşesc pe porţile unui liceu sau a unui colegiu. Cei mai mici trec de la statutul de preşcolari la cel de elev.

Un astfel de eveniment nu poate trece neobservat, mai ales că cei cu multe emoţii sînt educatorii şi părinţii.
Pentru „Albinuţele vesele” care au terminat grupa mare la Grădiniţa cu Program prelungit Nr. 5 Roman, finalul de an înseamnă şi despărţirea de educatoarele Niculina Roman şi Mimi Ciobanu. Marcarea acestui moment s-a făcut „democratic”, copiii fiind cei care au ales să plece împreună într-o excursie, în loc să treacă prin stresul unei serbări de final de an.

Despre nerăbdarea de a pleca în excursie şi despre curiozitatea de a afla ce anume se va vizita poate povesti orice părinte. Timp de cîteva săptămîni, în clasă şi acasă, excursia a fost subiectul principal de discuţie. Pentru ca, în final, în ziua mult aşteptată, cei mici să se dovedească a fi cele mai punctuale persoane:

„Hai, mami, mai repede! Vrei să întîrziem?! Trebuie să ajung repede, să stau împreună cu prietenul meu  pe locurile cele mai bune!„. Cam aşa sunau, imperativ, îndemnurile copiilor în încercarea de a-şi determina părinţii să fie primii la grădiniţă.

Excursia s-a dovedit a fi o alegere inspirată, semn că prichindeii de şase ani ştiu să aprecieze corect ceea ce este bine pentru ei. Pe lîngă partea distractivă, care a însemnat joacă în autocar, cheltuirea banilor părinţilor pe sute de suveniruri şi mii de poze făcute cu „doamnele”, dar şi, între ei, colegii, deplasarea a avut şi un scop educativ. Prima oprire a fost la Cetatea Neamţului. Evident, cei mici nu au fost interesaţi în mod special de istoria locului. Dar au înţeles esenţialul: „Cetatea Neamţului a fost un fel de casă a lui Ștefan cel Mare„. „La închisoarea de la Cetate stăteau oamenii răi. Cred că lor li se dădea să mănînce iarbă, ca să se înveţe minte„. „Cu armele se apărau de duşmani„. Pentru cei care vor să viziteze obiectivul, este bine de ştiut că intrarea costă cinci lei pentru un adult, trei lei pentru un copil şi nu există taxă de grup. În cele mai multe încăperi din Cetatea Neamţului sînt figurine care întruchipează oştenii acelor  vremuri, deţinuţii, pîrcălabul cetăţii, chiar şi două domniţe. Bucătăria reprezintă, de asemenea, o incursiune în timp, la fel ca şi camera de taină sau sala armelor.

De la Cetatea Neamţului, autocarul s-a oprit la Humuleşti, la casa memorială a lui Ion Creangă (foto). Poveştile cunoscutului autor au fost, de nenumărate ori, citite şi interpretate la grupă, astfel că cei mici au intrat într-un univers cunoscut lor. Lîngă casa în care s-a născut Ion Creangă este amenajat un parc tematic.
Pentru un leu intrarea, copiii au văzut-o pe mătuşa Mărioara, vulpea care l-a păcălit pe urs, capra cu trei iezi şi lupul cel rău, pupăza din tei sau cocoşul şi celebra lui punguţă cu doi bani.

Următorul obiectiv vizitat a fost Zimbrăria de la Vînători-Neamţ. În inocenţa lor, copiii ar fi mîngîiat cu drag toate animalele care sînt la zimbrărie, inclusiv ursul carpatin, mistreţul şi chiar zimbrii. În schimb, au aplaudat îndelung păunul, care i-a răsplătit pe vizitatori etalîndu-şi coada splendidă.

După mai bine de o oră de stat în aer liber, timp în care au alergat de la cerbi la zimbri sau de la fazani la căpriori, copiii s-au îngrămădit din nou la tarabele cu mărunţişuri, iar părinţii au trebuit, iarăşi, să poarte negocieri dure cu cei mici. „Ai cumpărat, deja, foarte multe„, „Dar nu am din astea!„, „Mai mergem şi în altă parte, mai avem nevoie de bani…„, „Dar toţi copiii şi-au luat capul ăsta de monstru, vreau şi eu!„.
Evident, micii dictatori s-au dovedit a fi excelenţi negociatori. Astfel că vînzătorii au dat ca pîinea caldă capete de monştri, pistoale cu bile, yo-yo şi alte jucării,  înainte ca toată lumea să urce  în autocar pentru a ajunge la telegondola din Piatra Neamţ. Unii dintre copiii nu erau la prima plimbare cu telegondola, dar asta nu a însemnat că au stat pe margine. Exceptîndu-i pe cei care au avut rău de înălţime, cei mici s-au aliniat frumos pentru a intra în cabinele din care se poate vedea o privelişte de ansamblu asupra municipiului reşedinţă de judeţ.

Amintirile din această drumeţie vor rămîne vii mult timp. Unii dintre colegi se vor reîntîlni, în toamnă, la şcoală. Ceilalţi vor răscoli, nostalgici, căutînd să-şi amintească pozne, replici, chipuri ale celor cu care au fost împreună, zi de zi, cîţiva ani din viaţă.