Un copil de nouă ani din comuna Ion Creangă a fost bătut crunt de tată, pentru că nu şi-a îndeplinit norma de lucru pe zi. Părinţii unei fetiţe de un an şi patru luni din aceeaşi comună, diagnosticată cu retard neuromotor, refuză să o interneze într-un centru specializat. Bunicile a trei minore din satele Băhnişoara şi Stăniţa înlocuiesc părinţii decedaţi sau iresponsabili.
Cazurile de copii bătuţi de părinţi şi ”orfani” cu părinţi plecaţi în străinătate sunt din ce în ce mai frecvente şi în satele din jurul Romanului. De furia părinţilor violenţi, de indiferenţa lor şi de sărăcia lucie la care sunt condamnaţi să trăiască, cei mici scapă numai prin intervenţia organelor statului. Centrele de plasament şi asistenţii maternali au devenit, de mulţi ani, casă şi părinţi pentru copii cu probleme mari în familie.
20 de saci de buruiană, norma unui copil de nouă ani
Iulian Z. este un copil de numai nouă ani din comuna Ion Creangă. În ziua de 1 iunie, tatăl băiatului, Dan-Adrian Z., s-a gândit că ar fi mai nimerit să-i aplice o corecţie decât un cadou potrivit vârstei, mai ales că mama băiatului este plecată la muncă în străinătate. Băiatul avea normă de lucru pe zi: 20 de saci de buruiană pentru hrana animalelor. Iulian nu a reuşit să strângă decât cinci saci, motiv pentru care a fost sancţionat serios de tată, cu un cablu. Loviturile puternice i-au provocat lui Iulian mai multe leziuni corporale, fiind, chiar, nevoie de internarea băiatului în spital.
„Părinţii copilului trăiesc în concubinaj. Mama este plecată în străinătate. Băiatul a fost crescut, pe rând, de mamă, de bunici şi de tată. Comportamentul violent al tatălui, care a culminat cu internarea copilului, ne-a determinat să propunem stabilirea unor măsuri de protecţie specială”, a spus Lucica Suditu, asistent social în cadrul Primăriei Ion Creangă.
Dincolo de suferinţa fizică, trauma sufletească a fost imensă. Copilul era certat zilnic de tată. După orele de curs, Iulian trebuia să-şi însoţească tatăl la groapa de gunoi de pe raza comunei, pentru a strânge deşeuri din plastic şi metal pe care, apoi, tatăl le vindea.
Tatăl lui Iulian a regretat fapta, însă Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţie a Copilului (DGASPC) Neamţ a fost categorică în acest caz. Copilul a fost trimis în Complexul de Servicii „Familia mea” din Roman, unde primeşte atenţia şi grija cuvenite.
Două fete de 2 şi 3 ani, abandonate de părinţi
Două fetiţe de 2 şi 3 ani, din satul Băhnişoara, comuna Bahna, au fost abandonate de părinţi. Părinţii copilelor, aflaţi într-o relaţie de concubinaj, au decis să plece în lume: tatăl, la Constanţa, şi mama în străinătate. Într-o zi, mama le-a spus fetelor că merge să le cumpere ceva şi nu s-a mai întors. S-a aflat, apoi, că a plecat în străinătate. Autorităţile locale s-au autosesizat şi au ajuns la casa bunicii paterne a fetelor, acolo unde acestea au fost lăsate.
„Bunica spune că nu ştie nimic de soarta nurorii şi nici a fiului ei şi că cei doi nu au ţinut legătura cu fetele”, a spus Nicoleta Jipa, asistent social la Primăria Bahna.
În urma anchetei sociale, DGASPC Neamţ a stabilit că bunica fetelor, în vârstă de 54 de ani, se poate ocupa de fetiţe. Ca urmare, copilele au fost date în plasament la bunica paternă.
Sărăcia şi mentalitatea părinţilor, obstacole în calea unui copil bolnav
Sărăcia părinţilor unei fetiţe de un an şi patru luni din comuna Ion Creangă a determinat autorităţile locale să le acorde sprijin. Diana Gabriela P. a fost diagnosticată cu atrofie cerebrală globală (retard neuromotor).
„Părinţii fetiţei trăiesc în concubinaj. Mama este venită în comuna Ion Creangă din judeţul Vaslui şi mai are trei copii, din care cel mai mic este în clasa a VIII-a. Având în vedere problemele de sănătate ale fetiţei şi faptul că părinţii nu dispun de mijloace materiale şi financiare, am propus instituirea măsurii de plasament rezidenţial în Complexul de Servicii «Romaniţa» şi stabilirea gradului de handicap. Părinţii au refuzat internarea copilului, spunând că se vor ocupa singuri de îngrijirea fetiţei. Sperăm ca atitudinea părinţilor se va schimba în viitor, pentru că fetiţa are nevoie de îngrijire de specialitate”, a spus asistent social Lucica Suditu.
Asistent maternal la 80 de ani
Șapte copii din comuna Stăniţa şi-au mutat domiciliul de acasă. Doi au ajuns la Centrul de Plasament „Elena Doamna” din Piatra Neamţ şi unul la Complexul de Servicii „Familia Mea” din Roman, motivaţia fiind condiţiile precare ale propriilor familii. Alţi patru copii sunt crescuţi de asistenţi maternali. Unul dintre copii a fost luat din familie pentru că tatăl lui a plecat în lume, iar mama era bolnavă psihic. Doi fraţi spun „mamă” unui asistent maternal pentru că tatăl lor a decedat, iar mama era o femeie certată cu bunele moravuri. O altă fetiţă minoră este dată în plasament bunicii materne, o bătrână în vârstă de peste 80 de ani.
„Mama fetei a murit în 1996, lăsând în urmă patru copii. Relaţia dintre mamă şi tată a fost întotdeauna tensionată. După decesul mamei, tatăl a abandonat familia. Trei dintre copii, crescuţi de bunică, sunt deja majori”, a spus Nicoleta Ciuchină, asistent social de la Primăria Stăniţa. Tot bunica maternă este cea care se ocupă de mezina familiei, deoarece DGASPC Neamţ a dat-o acesteia în plasament.





Comentarii 0
Discuția cititorilor despre acest articol