Arta războiului este stăpînită de o femeie

Ana Bozoancă (foto) este una dintre bătrînele comunei Ion Creangă care mai lucrează încă la războiul de țesut.

Țesutul în stative este un meșteșug rar întîlnit în satele din jurul Romanului. Doar în casele bătrînești, țesăturile lucrate de femeile în vîrstă mai amintesc de o tradiție veche, îmbrăcînd interiorul locuințelor, pe membrii familiei și formînd zestrea pentru tinerele fete.

Ana Bozoancă este una dintre bătrînele satului Averești, din comuna Ion Creangă, care mai practică, încă, țesutul la stative. Nu a obosit să lucreze, nici la cei 80 de ani, la războiul de țesut, vechi de un secol, de pe vremea bunicii. „Lucrez la stative din tinerețe. Am învățat acest meșteșug de la bunica și mama mea. Am trăit alte vremuri. Vrednicia femeii era măsurată la țară în cît de mult lucra la război„, spune bătrîna.

Țesutul la stative, prezent în noul muzeu al comunei

Ana Bozoancă nu a încetat să lucreze nici după ce au venit pe lume copiii. „Lucram și la CAP, împreună cu bărbatul meu, munceam și acasă. Ziua nu aveam timp să lucrez. După ce adormeam copiii și terminam treburile prin gospodărie, începeam să torc sau să țes. Lucram mai mult iarna, cînd se isprăvea și munca pe afară. Am lucrat de toate, și lăicere, și cuverturi. Le-am făcut zestre la fete, dar timpurile s-au schimbat. Acum stau covoarele pe pereții casei și unele peste altele în camera mare„, spune femeia.

Țesăturile lucrate arată priceperea femeilor de la țară și imaginația lor creatoare. „Cuverturile sînt lucrate cu anumite motive populare, iar covoarele – cu altele. Diferă doar culoarea bumbacului„, explică Ana Bozoancă.

Modul în care sînt lucrate și motivele populare specifice zonei dau valoare acestor creații, cumpărate doar de cei care își amenajează case în stil rustic. Cu toate acestea, arta țesutului nu este îmbrățișată de tînăra generație.

„Tineretul din ziua de azi nu mai lucrează la război. Țesutul nu-i muncă ușoară. Nu se mai poartă, s-a schimbat moda. Acum fetele învață, își fac un rost în altă parte, se rup de sat și de tradiții. Sîntem puține femei care mai lucrăm la stative în comună. Cînd nu vom mai fi, meșteșugul se va pierde„, crede bătrîna, care, atunci cînd vorbea, se gîndea, de fapt, la cele trei fete ale ei, una profesoară la Iași, una stabilită în Italia, și una la Roman.

Noua Casă de Cultură aflată în construcție la intrarea în satul Ion Creangă va cuprinde și un muzeu etnografic. Dacă războaiele de țesut și scoarțele nu mai au căutare printre locuitorii comunei, atunci unele dintre acestea se vor găsi printre exponatele vechi ale noului muzeu, adunate special pentru „a vorbi” generațiilor viitoare despre tradițiile locului.