Prima paginăEducatieCultural

Alfabetul dansurilor populare este predat la şcoală

Dimensiune text

Învăţătorul Mircea Giurgilă, de la Școala „Alexandru Ioan Cuza”, a introdus dansurile populare ca disciplină opţională la şcoală, din 1990. El pregăteşte acum Ansamblul „Ghiocelul”, la care nu va renunţa nici după pensionare.

Îndată ce au intrat în clasa învăţătorului Mircea Giurgilă, elevii află, încă de la început, că, odată cu scrisul şi cititul, vor descoperi şi vor învăţa să iubească şi dansurile populare. Mircea Giurgilă este unul dintre puţinii oameni care dedică timpul personal unei activități obișnuite printre amatori, pentru că o face din pasiune și este profesionist prin calitatea activităţii. Motivația este simplă – şi-a propus să nu lase să moară tradiţia dansurilor populare.

În 1990, când a existat posibilitatea introducerii disciplinelor şcolare opţionale, el nu a ales nici lectura, nici matematica, ci dansul popular. A avut emoţii că inspectoratul şcolar nu va aproba iniţiativa sa, dar ideea lui, de a-i învăţa pe copii paşii de horă şi de sârbă „la pachet” cu tabla înmulţirii, a avut succes la elevi şi la părinţi. „Dansul popular înseamnă mişcare, înseamnă muzică şi, în acelaşi timp, o revenire la tradiţiile populare”, a spus învăţătorul Mircea Giurgilă, de la Școala „Alexandru Ioan Cuza”.

A lăsat catedra pentru primărie

giurgila 02Pasiunea pentru dansuri populare a avut-o din tinereţe. La 16 ani, s-a înscris la cursurile Școlii Populare de Artă din Bacău, secţia dansuri populare, unde a învăţat ştiinţific lucrurile care îi erau familiare de la horele şi petrecerile populare din sat. A urmat cursurile Școlii Populare de Artă în paralel cu cele ale Liceului Pedagogic. Prima catedră a avut-o în satul natal, la Adjudeni, unde a predat până în 1990, când s-a transferat la Școala „Alexandru Ioan Cuza”, de unde, la sfârşitul acestui an şcolar, urmează să iasă la pensie.

O singură pauză a făcut în activitatea didactică. Între 1996 şi 2000, consătenii din comuna Tămăşeni l-au votat primar. „O experienţă care mi-a folosit şi mai târziu, m-a ajutat să mă descurc în hăţişul legislativ, mai ales că mandatul meu a fost într-o perioadă cam tulbure a democraţiei, în care procesele şi scandalurile pe tema pământurilor se ţineau lanţ”, spune Mircea Giurgilă.

Pauza de la catedră nu a însemnat, însă, şi pauză de la dansurile populare. „Am susţinut, cât mi-a fost în putinţă, participarea formaţiilor locale la festivaluri şi concursuri de dansuri şi tradiţii populare. Din păcate, nu am avut, atunci, la îndemână, posibilitatea accesării unor proiecte culturale şi de atragere a finanţărilor din afară, aşa cum este acum”, spune învăţătorul.

Ansamblul „Ghiocelul”, copii mici, cu ambiţii mari

În 1990, Mircea Giurgilă a început să colaboreze cu profesorul Constantin Alexe, la Clubul Copiilor din Roman, punând bazele formaţiei „Ghiocelul”. Tradiţia formaţiei s-a stins, însă, odată cu profesorul Alexe, în 2000. „Nu puteam lăsa să se stingă un lucru frumos. Am hotărât să înfiinţez o formaţie cu acelaşi nume, cu elevii mei. Am luat-o de la început, cu elevi de clasa I, în anul şcolar 2011 – 2012. Am avut sprijinul părinţilor, care s-au arătat încântaţi de această posibilitate, ca variantă de educaţie pentru copiii lor şi ca modalitate de petrecere a timpului liber. După un an, am început să participăm la concursurile şi festivalurile din zonă, de unde ne-am întors cu premii şi cu aprecierile juriului. Pentru copii, participarea la astfel de evenimente este foarte importantă. Contactul cu scena, emoţiile de spectacol şi aprecierile juriului îi motivează să participe mai departe la toate orele de antrenament. Pentru rezultatele obţinute, am fost premiaţi la Gala Educaţiei romaşcane, pe 1 iunie 2014”, a spus profesorul Mircea Giurgilă.

Tradiţiile populare au devenit doar spectacol

giurgila 03La sfârşitul acestui an şcolar, învăţătorul Mircea Giurgilă se va pensiona, lăsând în urmă 46 de ani petrecuţi la catedră. Nu va lăsa în urmă, însă, dansurile populare. „Intenţionez să mă ocup în continuare de Ansamblul «Ghiocelul», pentru că este păcat ca aceşti copii frumoşi, care au evoluat timp de patru ani, să se oprească. Sunt deja formaţi şi vor să continue activitatea. Ansamblul va primi înscrieri noi şi de la alţi copii de gimnaziu din şcoală, dornici să se implice în această poveste frumoasă”, crede învăţătorul.

El colaborează şi cu ansamblul de dansuri populare al Casei de Cultură, unde lucrează cu un vechi prieten din branşă, Constantin Artene. „Nu avem niciun venit din asta, au fost situaţii când am pus bani din buzunar ca să cumpărăm o sticlă de suc pentru copii la antrenamente sau pentru maşina cu care am participat la festivaluri. Dar dansurile populare şi tradiţiile populare sunt ca un microb care îţi intră în sânge şi nu mai poţi scăpa. Mă doare să văd că tradiţiile populare care însoţeau sărbătorile de iarnă au devenit, acum, doar un spectacol, pe scenă sau la televizor. În sate nu mai există acea forfotă a tinerilor care se pregăteau şi se organizau în cete, fiecare cu dorinţa de a avea un moment cât mai frumos. Ascultăm colinde pe CD, ne uităm la televizor să vedem capra şi ursul. Mă bucur că elevii mei vor putea povesti copiilor lor că au dansat «Căluţul» şi le vor putea arăta paşii de la horă”, a spus profesorul Mircea Giurgilă.

COMENTARII

WORDPRESS: 0