Alegător de cursă lungă

La aproape 81 de ani, Dumitru Cozma nu a lipsit niciodată de la vot. El consideră că nu există mari deosebiri dintre campaniile electorale de astăzi şi cele de acum mai bine de 60 de ani.  

La aproape 81 de ani, Dumitru Cozma, fost inginer la Fabrica de Țevi, cum se numea pe timpul când era activ, nu a lipsit de la vot niciodată. Va merge la vot şi duminică, 9 decembrie, nu pentru că ţine neapărat cu unul sau cu altul dintre candidaţi, ci, în primul rând, pentru că el consideră că aşa este corect.

„A vota este un drept al fiecărui om. S-a luptat pentru acest drept, nu se poate să-i dăm cu piciorul. Indiferent de opinie, trebuie să-ţi faci datoria”, spune el. Dumitru Cozma a votat de fiecare dată de când a căpătat drept de vot, indiferent dacă a fost vorba de perioada comunistă sau de „votul democratic”, de după 1990.

În materie de campanie electorală, el susţine că nimic nu-l mai poate surprinde. A trecut prin multe experienţe. Chiar dacă nu avea, încă, drept de vot, a fost martor şi la campania electorală din 1946, care a precedat ultimele alegeri libere, înainte de instaurarea comunismului. A fost chiar implicat – ce-i drept, cam fără voie.

„Veneau activişti şi ne luau, cu mai multe camioane, să mergem pe la ţară, mai ales, să le explicăm oamenilor că trebuie să voteze. Noi eram mai mult o masă de manevră, trebuia să întărim ceea ce spunea candidatul”, îşi aminteşte el.

Deşi era, pe atunci, doar un băieţandru, îşi aminteşte atmosfera din campania electorală, nu cu mult diferită de cea de astăzi, deşi, pe calendar, ne despart mai bine de 60 de ani. Diferenţa o face tehnica. „Spiritul” campaniei a rămas acelaşi.

„Pe atunci, nu era moda mitingurilor impresionante, cu atâtea mii de persoane adunate la un loc. Ar fi fost şi foarte greu să faci o asemenea adunare. Candidaţii se întâlneau în grupuri mai mici cu alegătorii, dar, invariabil, le promiteau ceva: bani, drumuri, salarii, tot felul de înlesniri. Și, întotdeauna, după alegeri toate promisiunile erau uitate”, îşi aminteşte Dumitru Cozma. Încă nu apăruse moda „sacoşelor electorale”. Dar candidaţii îşi întăreau şi atunci promisiunile cu câte „una mică”.

„Candidaţii mai comandau câte «un rând pentru toată lumea», apoi veneau ceilalţi, de la partidul advers, şi mai dădeau şi ei «câte una mică». Oamenii luau, nu refuzau pe nici unul. De votat, fiecare vota cum îl tăia capul”, a spus Dumitru Cozma.

Exit-poll de modă veche

Tehnica ce îi ajută pe candidaţii de astăzi să-şi facă o impresie asupra mersului general al votului lipsea, atunci, cu desăvârşire. „Observatorii alegerilor” îşi făceau, însă, treaba. Un orificiu discret în peretele cabinei de vot înlocuia cu succes omul cu chestionarul, postat, astăzi, la ieşirea din secţia de votare. Iar marja de eroare era zero.

„Nu am votat atunci, dar îmi amintesc foarte bine poveştile cu oamenii însemnaţi pe spate cu creta, în funcţie de partidul căruia i-au dat votul, şi îmi amintesc, de asemenea, că ziua de alegeri s-a lăsat cu bătăi”, spune Dumitru Cozma.