20 de copii şi tineri care au depăşit vârsta şcolarizării au început cursurile învăţământului primar la 1 octombrie, în cadrul programului „A doua şansă”. Ei primesc sprijin din partea Fundaţiei „Pacea”, care le asigură transportul gratuit, o masă caldă şi rechizite.
La prima vedere, pare o sală de clasă obişnuită. Pupitre moderne, o hartă a României atârnată pe perete, alături de clasicele planşe cu litere mari şi mici, de mână şi de tipar, întâlnite în mai toate sălile de clasă ale începătorilor. Pe tablă, cu scris frumos, caligrafic, un text de trei rânduri, cu titlul mare: România. Elevii din bancă nu sunt, însă, elevi obişnuiţi. Fiecare dintre cei 20 de elevi are o poveste din care, mult prea devreme, dispare şcoala.

Toţi cei aflaţi în bancă la cursurile organizate la sediul Fundaţiei „Pacea”, în cadrul programului „A doua şansă”, au primit, exact aşa cum spune şi programul, încă o şansă să înveţe să scrie şi să citească şi, de această dată, sunt decişi să nu o mai piardă. Adrian are 19 ani, este din Săbăoani şi este în clasa a II-a. Ionela are 14 ani şi este în clasa a III-a. Tot în clasa a III-a sunt şi Iasmina şi Andreea. Iasmina a mers doi ani la şcoală. Apoi a fost în Anglia, cu mama ei. Spune că a fost şi acolo la şcoală, dar nu are niciun document care să ateste acest lucru.
„Este o fată isteaţă. Câteodată, răspunde la întrebările pe care le pun celor de clasa a IV-a. Are şanse mari să recupereze anii pierduţi. Elevii de la «A doua şansă» sunt mai conştiincioşi decât mulţi dintre cei de la programul normal. După experienţele pe care le-au avut, sunt conştienţi, acum, de importanţa pe care o are măcar o minimă educaţie”, spune învăţătoarea Dana Smerea, care lucrează cu întreaga clasă, în regim simultan.
Andreea a fost şi ea plecată, dar în Franţa. Nu a stat decât trei luni, s-a întors cu avionul, cu bilet plătit de guvernul francez. Și-a propus ca, de data asta, să meargă la şcoală până în clasa a X-a. Dacă îi întrebi pe fiecare dintre elevi de ce nu au mers la şcoală atunci când erau de vârsta potrivită, răspunsul este aproape un leit motiv. „Atunci nu-mi plăcea la şcoală”.
„În spatele acestui «nu-mi plăcea la şcoală» se ascund foarte multe probleme. Sunt situaţii familiale grave. Sunt copii din familii foarte sărace, din familii cu mulţi copii, în care copiii mai mari au rămas acasă pentru a-i creşte pe fraţii mai mici. Se ascunde şi multă ignoranţă din partea familiei, la fel de puţin instruite. Când cresc, realizează că abandonarea şcolii a fost o greşeală şi încearcă să recupereze. O parte dintre ei au noroc şi mai primesc o şansă”, a spus părintele Sergiu Antal, vicepreşedinte al Fundaţiei „Pacea”.
Transport gratuit şi o masă caldă
Programul „A doua şansă” este un program derulat de Ministerul Educaţiei, cu scopul reducerii analfabetismului şi pentru a spori şansele de integrare pentru persoanele care, din diverse motive, au abandonat timpuriu şcoala. Cursurile se desfăşoară în regim intensiv, elevii din ciclul primar având posibilitatea de a absolvi un an şcolar într-un singur semestru şi cu posibilitatea de a se înscrie de la 1 octombrie sau de la 1 februarie. Programul Ministerului este „suplimentat” la Roman de Fundaţia „Pacea”. Toţi elevii înscrişi la învăţământul primar sunt luaţi de acasă cu microbuzul fundaţiei şi ajung la şcoală cu o oră înainte de începerea cursurilor, timp în care primesc o masă caldă. „Nu poţi face carte cu burta goală”, spune preotul Sergiu Antal. Abia apoi intră în clasă şi lucrează cu rechizitele primite tot din partea fundaţiei.
„Sub oblăduirea fundaţiei, alfabetizare se făcea încă din 2006, dar era în scop caritativ. Adunam copiii, tinerii care umblau fără rost pe stradă şi le ofeream posibilitatea de a căpăta la noi o minimă educaţie. Îi învăţam să scrie, să citească. Dar nu exista posibilitatea de a certifica acest lucru. Noi nu eram autorizaţi să le oferim certificate sau diplome. Programul «A doua şansă» ne-a oferit cadrul legislativ, astfel încât ei să poată primi şi diplome. Cursurile sunt ţinute de un învăţător, plătit de inspectoratul şcolar, noi ne ocupăm de asistenţa materială”, spune părintele Sergiu.
Elevii care vin la şcoală la „Pacea” au parte şi de educaţie complementară. De două ori pe săptămână, cei mai mărişori participă la cursuri de croitorie, fetele, şi de tâmplărie, băieţii.
„Nu sunt cursuri finalizate cu certificate. Am considerat că este bine pentru ei să ştie câte ceva, dacă nu să facă meserie din asta, măcar cât să le fie de folos acasă”, spune părintele Sergiu.
Numărul cursanţilor de la „Pacea” va creşte în luna februarie, odată cu începerea celui de-al doilea semestru. La cursuri sunt înscrişi deja 12 elevi care nu au fost până acum niciodată la şcoală, deşi au trecut de mult de vârsta alfabetului.
„Avem un elev care a început la noi de la zero şi, acum, este la cursul superior, la liceu. Este un model pe care îl prezentăm elevilor şi cu care ne mândrim”, spune învăţătoarea Dana Smerea.










Comentarii 0
Discuția cititorilor despre acest articol