A dat matematica pentru preoţie

Părintele Alois Moraru s-a încăpăţânat să arate că poate acţiona ca reprezentant al lui Cristos. A vrut să devină cadru didactic, dar a ales teologia, desfăşurând, de 16 ani neîntrerupţi, o intensă activitate pastorală şi misionară.

Părintele Alois Moraru păstoreşte credincioşii Bisericii romano-catolice „Fericitul Ieremia Valahul” din Roman din 2004. Are o rodnică activitate pastorală, este un bun duhovnic, iubit şi apreciat de enoriaşi. Drumul spre treapta preoţiei a fost unul plin de provocări, pe care le-a traversat având susţinerea permanentă a familiei.

„Nu poate exista bucurie fără sacrificiu”

Părintele Alois Moraru, în vârstă de 40 de ani, este fiu al satului Pildeşti. Provine dintr-o familie cu patru copii, doi băieţi şi două fete. Fiind cel mai mare copil, a avut întotdeauna responsabilităţi, mai ales că tatăl lucra la Roman, într-o fabrică, iar mama, în agricultură.

„Îmi face plăcere să vorbesc despre părinţii mei. S-au străduit să fie pentru noi un exemplu în toate. Au fost multe clipe în care am plâns de bucurie, dar şi momente în care am lăcrimat de durere sau de nemulţumire, situaţii în care părinţii m-au apreciat, dar şi momente în care au trebuit să mă apostrofeze, zile în care trebuia să muncesc ore în şir pe câmp sau acasă, dar şi ore bune de joacă. Din toate acestea am reţinut ceva foarte important. Nu poate exista bucurie fără sacrificiu”, a spus parohul Bisericii „Fericitul Ieremia Valahul” din Roman.

Puţini ştiu că părintele Moraru a vrut să urmeze un alt drum.

„Eu am studiat la Liceul nr. 4 (Colegiul Tehnic «Danubiana» din Roman – n.r.). Îmi doream să merg la Matematică. Mergând la o slujbă de duminică, în ultimul an de liceu, m-am întrebat: «Încotro voi merge, după bacalaureat?» Am hotârât, pe loc, că drumul meu este, totuşi, altul. Și am optat pentru Teologie. A fost o întoarcere radicală, bruscă, care a apărut ca o lumină. I-am spus tatei decizia luată, dar el nu s-a arătat prea încântat. «Tu eşti încăpăţânat, pui prea multe întrebări, ori preotul trebuie să fie ascultător, să fie supus», mi-a spus tata. Nu i-a surâs ideea nici parohului bisericii din sat, care mi-a şi spus: «Cum să te duci tu la Teologie, când tu ai prietenă?!» Chiar dacă, la început, au fost reticenţi, părinţii m-au susţinut. Nu le-a fost uşor, deoarece şi ceilalţi fraţi ai mei, mai mici, aveau nevoie de susţinere financiară”, îşi aminteşte parohul.

Fără să tragă cu urechea la ce spun unii şi alţii, tânărul Alois s-a pus pe învăţat.

„M-am urcat într-un copac şi mi-am zis că nu cobor până nu învăţ Mica Biblie. Apoi, am mers pe malul Moldovei să învăţ să cânt”, povesteşte părintele Moraru. Deşi a avut la dispoziţie foarte puţin timp să se pregătească, a intrat primul la facultate.

16 ani de activitate

Alois Moraru a fost sfinţit preot în anul 1998, la Iaşi, de către episcopul Petru Gherghel. Și-a început activitatea ca vicar la Răducăneni, în judeţul Iaşi. A slujit şi în Parohia Gartenstadt – Blut Christi, din Viena, oraş unde a făcut studii de doctorat în domeniul istoriei. Din anul 2012, predă disciplina Istoria Bisericii, la Institutul Teologic Romano-Catolic Franciscan din Roman. Este autorul şi coordonatorul a peste 25 de cărţi cu tematică religioasă sau istorică. A publicat peste 1.600 de articole şi studii şi a participat la conferinţe şi simpozioane organizate la Roman, Iaşi, Bacău, Bucureşti, Viena şi Roma, unde a susţinut zeci de comunicări ştiinţifice, teologice şi pastorale.

Misionar în Ecuador

Preotul nu este un adevărat slujitor al Domnului dacă nu este şi misionar. Părintele Alois Moraru a fost de două ori în misiune în Ecuador, descoperind o sete de credinţă a localnicilor la fel de mare precum arşiţa ce acoperă pământul acestei ţări. Cea mai recentă vizită a fost în acest an, în luna februarie, împreună cu părintele Francisc Fărcăşel, parohul Bisericii romano-catolice „Isus Bunul Păstor” din Roman.

„Aceste misiuni se desfăşoară pe două direcţii. Prima o reprezintă construcţia de capele şi biserici, iar cea de-a doua – formarea cateheţilor care să ajute comunitatea în care preoţii ajung mai rar. De şapte ani strângem fonduri pentru ca aceste proiecte să prindă contur. Căldura de peste 40 de grade, la o altitudine de 2.000 de metri, este prima care te întâmpină odată ce ai călcat pe pământ ecuadorian. Ai senzaţia că îţi dai duhul acolo. Altfel, oamenii se remarcă prin sinceritate, modul deschis de a-ţi vorbi, jovialitate. Trăiesc în cocioabe, au o bucată de pământ pe care o cultivă şi nu se îngrijesc decât pentru ziua de azi. Sunt fericiţi pentru un pumn de orez pe care îl obţin”, povesteşte părintele Moraru.

Un alt proiect la care este implicat parohul Bisericii „Fericitul Ieremia Valahul” din Roman, asemeni celorlalţi preoţi din Dieceza de Iaşi, este strângerea de fonduri pentru hrana şi alfabetizarea populaţiei din Kenya.