100 de ani de la nașterea profesorului Gheorghe A.M. Ciobanu. „Îngemănat cu Urbea mea natală, oraşul căruia îi mulţumesc de-acel popas parnasian ce mi l-a dăruit”

Marți, 25 martie 2025, se împlinesc 100 de ani de la nașterea profesorului Gheorghe A.M. Ciobanu, una dintre cele mai distinse personalități ale culturii romașcane. Retras din viața publică în ultimii ani ai vieții și trecut la cele veșnice în august 2020, la venerabila vârstă de 95 de ani, profesorul Gheorghe A.M. Ciobanu rămâne un reper de rafinament intelectual, generozitate sufletească și pasiune neobosită pentru cunoaștere.

O viață bogată și rotundă, dedicată în întregime educației, culturii și artei, a lăsat în urmă o moștenire de neprețuit pentru comunitatea romașcană. Timp de peste cinci decenii, profesorul Gheorghe A.M. Ciobanu a modelat conștiințe, insuflând generațiilor de elevi și cititori dragostea pentru adevăr, frumos și ordine interioară. Cetățean de Onoare al municipiului Roman din anul 1997, eseist prolific, cronicar avizat și mentor pentru mii de tineri, profesorul Ciobanu a fost o prezență luminoasă în spațiul public și intelectual al orașului.

În fiecare cuvânt scris sau rostit, în fiecare gest didactic, în fiecare lucrare publicată sau conferință susținută, profesorul Gheorghe A.M. Ciobanu și-a exprimat dragostea pentru orașul natal și pentru oamenii săi. În această zi de aducere aminte, Romanul își pleacă fruntea în semn de recunoștință pentru un destin împlinit în spiritul culturii și al dăruirii totale. Amintirea sa rămâne vie, iar opera sa – o comoară spirituală care va dăinui peste timp.

„Îngemănat cu Urbea mea natală. Un «montagnard» de vise, într-un oraş «picior de plai». Oraşul căruia îi mulţumesc de-acel popas parnasian, ce mi l-a dăruit. Fiindu-mi sacru, îi mărturisesc, cu gând astralic, că i-am iubit pe oameni, i-am preţuit, egal pe toţi, nici ei datornici mie şi nici îndatorat acestora”, mărturisea profesorul Gheorghe A.M. Ciobanu la împlinirea a nouă decenii de existenţă.

„Am dus o viaţă plină de zbucium şi de muncă”

Gheorghe A.M. Ciobanu s-a născut în oraşul Roman, chiar de Sărbătoarea Bunei Vestiri, la 25 martie 1925.

„Ca orice străfulgerare de pe Terra, am văzut şi eu lumina lui Solaris, pentru prima oară, în ziua de Buna Vestire a anului 1925. Făcând parte din acea generaţie învăluită în tragedia ultimului război mondial, toate mi-au fost pluralice şi continue”, mărturisea profesorul Ciobanu.

A urmat cursurile Școlii nr. 4 şi ale Liceului „Roman-Vodă”, între 1936 – 1944. Bacalaureatul l-a dat la Sighişoara (în 1944), în timpul refugiului. După război, deşi şi-ar fi dorit să urmeze arhitectura, în anul 1949 a absolvit Facultatea de Drept din Iaşi. A activat în învăţământ de la 20 de ani, la început în comuna Hălăuceşti – Iaşi, predând matematica, fizica, chimia, muzica şi desenul. A revenit la Roman şi a fost unul dintre cei mai apreciaţi profesori ai Liceului „Roman-Vodă” – de unde a ieşit la pensie -, dar a predat şi la alte unităţi de învăţământ din oraş (Seminarul Teologic Ortodox, Seminarul şi Institutul Franciscan), discipline cu caracter umanist, filosofic şi artistic.

„Mi-a plăcut să fiu mereu în preajma tinerilor. Simţeam că, prin această apropiere, preiau o parte din energia lor. Am dus o viaţă plină de zbucium şi de muncă. Cred că acest non-stop în care am trăit m-a făcut să mă menţin mereu «în priză». Secretul longevităţii activităţii mele nu este chiar un secret. În primul rând, este un dar genetic. Am avut în familie membri care au trecut de suta de ani. În al doilea rând, mi-am tras seva şi puterea de la tinereţea cu care am fost mereu înconjurat, de la discipolii mei”, mărturisea profesorul Gheorghe A.M. Ciobanu.

16 lucrări publicate, peste 3.000 de conferinţe

A dus o viață dedicată carierei didactice, artei şi culturii. A susţinut peste 3.000 de conferinţe cu tematici diverse, în Roman, în mediul rural şi în numeroase oraşe din ţară. A colaborat cu diferite fundaţii de cultură din Roman şi din toată ţara. A ţinut, la Universitatea Populară de Știinţe Sociale, un curs de etică, estetică şi sociologie. A primit numeroase distincţii, printre care cea de „Cetăţean de Onoare al Oraşului Roman” (1997) sau „Medalia Jubiliară Eminescu” (2000).

Încă din şcoală a fost îndrăgostit de matematică. Cu ajutorul acestei discipline, a pus bazele unei formule matematice în muzică, a unui curent – ontifonismul, strângând sensurile muzicii într-o lucrare numită „Mileniul III în cheia sol”.

Este autor al cărţii „Locul şi spiritul”, în care sunt descrise valorile artistice din oraşul Roman, al volumului dedicat prietenului de-o viaţă, „Irimescu, statornicie şi zbor”, o analiză a creaţiei sculptorului Ion Irimescu, şi al unei ediţii de lux sub genericul „Scrieri”, cuprinzând cinci volume, în care sunt adunate eseuri, analize, exegeze şi critici publicate în presa vremii în perioada 1964-2004.

Profesorul Gheorghe A.M. Ciobanu a scris 16 cărţi, dintre care opt apărute şi promovate de Editura „Muşatinia” din Roman. A desfăşurat o serie de activităţi în cadrul Bibliotecii Municipale: expuneri pe teme de cultură, artă, peste 200 de vernisaje de artă plastică, lansări de carte, prezentări de concerte. Toate cărţile donate de profesorul Gheorghe A.M. Ciobanu constituie o colecţie care îi poartă numele.

„Dacă ar fi să-mi caracterizez viaţa, aş putea spune că ea s-a derulat între catedră, vorbit şi condei. La vârsta de acum, ele se aşează în ordine inversă, foarte mult scris, vorbit din ce în ce mai puţin şi catedră deloc”, mărturisea profesorul Gheorghe A.M. Ciobanu.

„Nemuritor încă din timpul vieţii”

În lucrarea „Amintiri din secolul Ciobanu”, lansată în 2015, doctorul Dan-Gabriel Arvătescu afirma:

„În al nouăzecilea an al vieţii, un om poate părea bătrân. Totul e relativ şi, totodată, magic în viaţă. Aşa este şi bătrâneţea. Sunt tineri bătrâni şi bătrâni mult mai tineri sufleteşte ca ei. Acesta nu e un paradox. Aceasta e, pur şi simplu, viaţă. Priviţi-l pe profesor şi-o să înţelegeţi asta. Profesorul Gheorghe A.M. Ciobanu este un adevărat mit urban. Este parte a moştenirii noastre comune. El este singurul care a reuşit să fie parte a sufletului nostru. Personalitatea lui a marcat, fie că vrem sau nu, fie că recunoaştem sau nu, identitatea noastră de grup. Prin asta, el a mai reuşit un lucru rar: să devină nemuritor încă din timpul vieţii”.

„Opriţi Planeta, vreau… şi-alte Lumi”

În urmă cu câțiva ani, i-am dedicat reputatului om de cultură, vechi colaborator al cotidianului nostru, o secţiune permanentă dedicată eseurilor publicate, timp de peste 15 ani, în Ziarul de Roman: Galeriile „Gheorghe A.M. Ciobanu”.

Sunt zeci de eseuri care au văzut din nou „lumina tiparului”, de această dată a „tiparului electronic”, consecvent mileniului al treilea, mileniul preferat al profesorului Ciobanu, „miniexpoziții” ale distinsului autor, realizate de-a lungul vieții sale și publicate în edițiile cotidianului nostru, un ecoul al trecutului în prezent.

Într-unul dintre eseurile pe care le-am publicat, dedicat ultimului volum din Trilogia „Mileniul Trei pe Portativ” semnată de Gheorghe A.M. Ciobanu, acesta nota:

„Opriţi Planeta, vreau… şi-alte Lumi (…) Noi am propus, dar devenirea istorică va dispune. Putem să aşteptăm, oricît de mult. Chiar… «Trei Milenii»… Gîndind, însă, că ne contopim, tot mai mult, cu Cosmosul, poate ne va surîde şi nouă vreo «şansă». (…) Și, nu uitaţi, «fără aplauze», chiar de-i «Final»”.