Prima paginăInedit

1 Mai, sărbătoarea micilor şi a berii

Dimensiune text

Înainte de 1990, romaşcanii participau la defilări, cu steaguri şi pancarte în care prezentau realizările şi planurile pentru următorii ani. Petrecerile din parcuri au fost înlocuite cu ieşiri la iarbă verde sau minivacanţe la munte şi la mare, iar cântecele revoluţionare cu concerte în aer liber.

Sărbătoarea de 1 Mai a fost marcată pentru prima dată în anul 1890, fiind numită „Ziua Solidarităţii Oamenilor Muncii”. În Epoca de Aur, sărbătoarea de 1 Mai presupunea festivităţi ample, la care participau de la şoimul patriei la muncitorul din fabrică, un prilej de preamărire a „celui mai iubit fiu al poporului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu”. Participanţii prezentau în pancarte realizările şi planurile pentru următorii ani. Pregătirile pentru defilările de 1 Mai începeau cu mult înainte şi însemnau o concentrare mare de forţe şi repetiţii obositoare. Defilările blocau oraşele, dar erau primite cu bucurie de oameni pentru că primeau o zi liberă, iar în ultimii ani ai regimului comunist, şi produse mai multe în galantare. Odată momentele festive încheiate, oamenii încingeau grătarele, pe care îl udau, ca şi în vremurile noastre, cu multă bere. Dacă unii preferau să petreacă ziua în ştranduri, alţii dădeau o fugă la mare.

Din tradiţia petrecerii zilei de 1 Mai, astăzi lipsesc doar defilările de pe străzile principale ale oraşelor la care participau mii de oameni. Petrecerile din parcuri au fost înlocuite cu ieşiri la iarbă verde sau minivacanţe la munte şi la mare, iar cântecele revoluţionare cu concerte în aer liber. Asta pentru că de 1 Mai este sărbătoarea de Armindeni, adică sărbătoarea vegetaţiei, a recoltelor şi a animalelor. Despre cum se sărbătorea pe vremuri ziua de 1 Mai ne spun câţiva dintre romaşcani.

Masă populară de 1 Mai pentru romaşcani

Profesorul Gheorghe A.M. Ciobanu a participat pentru prima dată la festivităţile zilei de 1 Mai în anul 1960. „Înainte de război, sărbătoarea de 1 Mai era umbrită de Ziua Regalităţii, care se sărbătorea pe 10 mai. De la 1 mai până pe 10 mai, făceam pregătiri pe stadionul oraşului pentru defilarea militară din 10 mai. Abia după război, ziua de 1 Mai a început să fie marcată prin manifestări ample. Mi-amintesc de parada militară din 1 mai 1960, care a început de la Episcopie până la tribuna amenajată în zona Casei Romaşcane, unde era sediul Partidului Muncitoresc. Era o zi frumoasă, ca mai toate zilele de 1 mai pe care le-am traversat, cu foarte multă lume care scanda lozinci şi purta tablouri şi pancarte cu mesaje revoluţionare. După defilare, parcurile din jurul Fabricii de Zahăr se umpleau de lume, unde se organiza o masă populară”, rememorează profesorul Gheorghe A.M. Ciobanu.

10.000 de ţevari petreceau de Ziua Muncii

Liderul Sindicatului Liber Petrotub, Gheorghe Ciobanu, îşi aminteşte cu nostalgie de perioada dinainte de 1990, atunci când sindicatul de la Roman îşi permitea să organizeze, de Ziua Muncitorului, petreceri fastuoase, ieşiri în aer liber, care erau o ocazie bună pentru angajaţii fabricii de a relaţiona. „Înainte de 1990, atunci când la Fabrica de Țevi lucrau în jur de 10.000 de oameni, în fiecare an, de 1 Mai, organizam serbări câmpeneşti, mergeam cu autocarele pline de oameni la Dealul Mărului sau la Strunga, sau măcar în ştrand, la petreceri unde erau invitate formaţii de muzică, iar micii sfârâiau pe grătare. Era o atmosferă foarte plăcută, se simţea spiritul muncitoresc, se simţea legătura umană, dar astăzi nu se mai întâmplă aşa ceva. Anul acesta, conform Contractului Colectiv de Muncă, salariaţii de la Arcelor Mittal vor avea zi liberă pe 1 Mai, iar pe 2 mai programul de lucru urmând să revină la normal. Unii dintre angajaţi vor mai ieşi pe la picnic, dar spiritul muncitoresc, care era esenţa acestei z

ile, a dispărut, din cauza situaţiei materiale grele a celor mai mulţi, dar şi a lipsei unui loc de muncă”, spune Gheorghe Ciobanu.

„Oamenii socializau şi legau prietenii”

Preotul Sevastian Moraru, de la Biserica „Sfântul Gheorghe” din Roman, îşi aminteşte de defilările la care participa în anii de şcoală. „Am participat la defilările de 1 Mai doar în clasele primare. Mama, educatoare la căminul Întreprinderii Mecanice Roman, mă pregătea din timp pentru această zi. Îmi confecţiona o pancartă pe care o acoperea cu hârtie strălucitoare şi mergeam la defilare. În Seminarul Teologic nu am mai fost obligat să particip la parada de 1 Mai de pe Strada Mare, dar mergeam să o văd cu părinţii, pentru că era spectaculoasă. Apoi, mergeam cu toţii în parc. Părinţii serveau o bere, ascultau fanfara. O ocazie pentru mine de a mă juca şi de a mă plimba cu barca. Era o manifestare frumoasă, în care oamenii socializau şi legau prietenii”, a spus părintele Sevastian Moraru.

Specialiştii din agricultură sărbătoreau prin muncă

Dacă cei mai mulţi dintre locuitorii Romanului şi din zona rurală participau la defilările din oraş, erau şi salariaţi care trebuiau să rămână la datorie. Inginerul agronom Petru Prichici, primarul comunei Ion Creangă, de exemplu, sărbătorea 1 Mai prin muncă. „La absolvirea facultăţii, în 1980, am fost repartizat la CAP Băluşeşti, comuna Icuşeşti, unde am ocupat funcţia de inginer şef din prima zi de lucru, apoi am fost inginer şef la Consiliul Unic Agroindustrial de Stat şi Cooperatist Ion Creangă, funcţie pe care am deţinut-o până în anul 1991, când s-au desfiinţat toate unităţile agricole socialiste din România, terenul fiind preluat de foştii proprietari. Nu participam la defilările de 1 Mai, pentru că era perioada semănatului. Răspundeam de 25.000 de hectare de teren de pe teritoriul a cinci comune – Bozieni, Icuşeşti, Ion Creangă, Oniceni şi Valea Ursului. Totul era organizat, lucram cu planul în faţă, nu aveam timp de defilare”, a spus Petru Prichici, primarul comunei Ion Creangă.

Sindicatele, implicate în organizarea evenimentelor de 1 Mai

Gabriel Ploscă, preşedintele Sindicatului Liber al Lucrătorilor din Învăţământ Neamţ, care a cunoscut, în decursul anilor, mişcarea sindicală şi în regimul comunist, şi în perioada de „tinereţe” a democraţiei în România, în anii ’90, şi în perioada democraţiei „aşezate” pe care o traversăm acum, spune că, indiferent de regim, sărbătoarea de Armindeni a avut totdeauna farmecul său.

„În timpul regimului comunist, sindicatele erau întotdeauna implicate în organizarea evenimentului. Ziua de 1 Mai nu a fost inventată de comunişti, s-au folosit doar de acest pretext. Practic, sindicatul era condus tot de Partidul Comunist. Caracterul sărbătorii de la 1 Mai era puţin denaturat şi interpretat în lumina politicii Partidului Comunist. Obligatoriu, trebuia să participăm la spectacole, manifestări artistice dedicate conducătorilor, după care ziua se încheia cu un picnic. Posibilităţile erau atunci restrânse, se stătea la cozi imense pentru bere sau pentru un mic, dar grătarul făcea parte şi atunci din programul zilei de 1 Mai. Apreciez faptul că atunci se acorda o mare importanţă şi sărbătoririi zilei de 2 mai, Ziua tineretului. Se organizau numeroase activităţi dedicate tinerilor, competiţii sportive, evenimente artistice. Din păcate, astăzi, Ziua tineretului a rămas oarecum în umbră şi tinerilor nu le rămân spre distracţie decât discotecile şi cluburile. Indiferent de vremuri şi de semnificaţiile atribuite, ziua de 1 Mai reprezintă un moment aparte, o zi în care se simte apropierea verii. Îmi place să cred că oamenii care muncesc se bucură şi astăzi de ziua de 1 Mai, mai mult decât cei care câştigă bani mulţi şi cu uşurinţă”, a spus preşedintele sindicatului din şcolile nemţene, Gabriel Ploscă.

COMENTARII

WORDPRESS: 1
  • sam 7 ani

    nu se faceau nici un fel de repetitii !!! in ultimii ani nu se mai facea nici un fel de defilare.era zi libera si atit !