„Naşterea Domnului într-o familie”. Scrisoarea pastorală de Crăciun a PS Petru Gherghel, episcop de Iași [VIDEO]

În noaptea de Crăciun, printr-un ritual special, Biserica anunţă cu bucurie marele mister al Naşterii Domnului, adică misterul prin care Dumnezeu îl trimite pe Fiul său pe pământ pentru mântuirea lumii, prin acest text:

„În anul 5199 – de la crearea lumii, când întru început Dumnezeu a creat cerul şi pământul; în anul 2957 de la potop; în anul 2015 de la naşterea lui Avraam, în anul 1510 de la Moise şi de la ieşirea din Egipt a poporului Israel; în anul 1032 de la ungerea lui David ca rege; în a 65-a săptămână după profeţia lui Daniel; în anul 194 de la marea Olimpiadă; în anul 752 de la zidirea Romei; în anul 42 al domniei împăratului Octavian August, pe când întreg pământul era în pace, în a şasea perioadă a lumii, Isus Cristos, Dumnezeu din veşnicie şi Fiu al Tatălui veşnic, voind să consacre lumea prin venirea sa, zămislit fiind de la Duhul Sfânt, după trecerea a nouă luni de la zămislire”, în Betleemul Iudeii se naşte din Maria Fecioara Isus, care s-a făcut om, „împlinindu-se adevărul Naşterii Domnului nostru Isus Cristos după trup”.

Aceasta este vestirea solemnă a sărbătorilor Naşterii Domnului, la încheierea celor patru săptămâni de Advent sau Postul Crăciunului. În afară de data referitoare la crearea lumii, dată biblică şi simbolică, toate celelalte sunt date istorice şi, prin ele, se subliniază prezenţa reală în istoria omenirii a Fiului lui Dumnezeu, care „s-a făcut trup şi a locuit între noi. Domnul Isus coboară pe pământ într-o familie, luând trup omenesc, dintr-o fecioară, prin lucrarea specială a Duhului Sfânt”.

Crăciunul nu este o fabulă frumoasă şi plină de farmec. Crăciunul este adevăr şi viaţă. Crăciunul este Dumnezeu pe pământ, Dumnezeu într-o familie.

Crăciunul înseamnă naşterea Domnului Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu şi Fiul Omului, dintr-o fecioară curată, aşa cum au anunţat prorocii, inspiraţi de Dumnezeu: „Iată, fecioara va zămisli şi va naşte un fiu, căruia îi va pune numele «Emanuel»” (Is 7,14).

Evanghelistul Luca notează: „Îngerul i-a spus: «Nu te teme, Marie, pentru că ai aflat har la Dumnezeu! Vei zămisli şi vei naşte un fiu şi-l vei numi Isus. Acesta va fi mare: va fi numit Fiul Celui Preaînalt şi Domnul Dumnezeu îi va da tronul lui David, tatăl său; şi va domni peste casa lui Iacob pe veci, iar domnia lui nu va avea sfârşit»” (Lc 1,30-33).

Nu este vorba de a celebra o sărbătoare prin care să întinerim pentru un timp, ca apoi să ne gândim la cu totul alte lucruri. Este absolut necesar să ştim şi să credem că la Crăciun îl întâlnim pe Dumnezeu făcut om sub chipul pruncului divin.

Celebrând naşterea Domnului, trebuie să credem că, privind pruncul aşezat în iesle, acolo este cu adevărat cineva în care îl întâlnim în mod real pe însuşi Dumnezeu, care se face prezent pe acest pământ în istoria noastră.

Răsună de două mii de ani acelaşi glas al îngerilor, care au adus pe pământ marele mister pentru păstori şi pentru întreaga omenire: „Vă vestesc o mare bucurie care va fi pentru tot poporul: astăzi, în cetatea lui David, vi s-a născut Mântuitorul care este Cristos Domnul” (Lc 2,10-11). În Crez, rostim deseori, iar la Crăciun retrăim acest mister: „Cred într-unul Domn Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, unul născut, care din Tatăl s-a născut mai înainte de toţi vecii. Dumnezeu din Dumnezeu, lumină din lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu creat; de o fiinţă cu Tatăl, prin care toate s-au făcut. Care pentru noi, oamenii, şi pentru a noastră mântuire s-a coborât din ceruri, s-a întrupat de la Duhul Sfânt, din Maria Fecioară, şi s-a făcut om”.

În acelaşi gând, Conciliul Vatican II precizează mai adânc acest adevăr care luminează tot misterul naşterii lui Isus şi al omului, în lumina întrupării. De fapt, numai în misterul Cuvântului întrupat se luminează cu adevărat misterul omului.

Cristos, noul Adam, prin însăşi revelarea misterului Tatălui şi al iubirii acestuia, îl dezvăluie pe deplin omului pe om şi îi descoperă măreţia chemării proprii. Nu este de mirare deci că toate adevărurile mai sus amintite îşi află izvorul şi punctul culminant în el. El este „icoana Dumnezeului nevăzut” (Col 1,15); el este omul desăvârşit care a redat fiilor lui Adam asemănarea cu Dumnezeu, deformată începând cu primul păcat. Prin întrupare, însuşi Fiul lui Dumnezeu s-a unit într-un fel cu orice om. A lucrat cu mâini omeneşti, a gândit cu minte omenească, a voit cu voinţă omenească, a iubit cu inimă omenească. Născut din Maria Fecioară, s-a făcut cu adevărat unul dintre noi, asemănător nouă întru toate, afară de păcat (cf. Evr 4,16). O admirabilă precizare şi o prezentare clară a misterului pe care-l celebrăm la Crăciun, mister fundamental pentru viaţa noastră şi pentru trăirea acestei sărbători!

Biserica doreşte ca, meditând la acest mister, să descoperim bucuria sărbătorii Crăciunului, un mister pe care Dumnezeu l-a orânduit prin Fecioara Maria, care şi-a oferit fiinţa sa, sânul său, ca prin ea să se nască pe pământ Fiul lui Dumnezeu.

Dumnezeu Tatăl a ales o asemenea cale, constituită într-o familie formată dintr-o mamă curată, logodită cu un bărbat în persoana sfântului Iosif, purtător de grijă al celor două comori ale familiei din Nazaret: Fecioara mamă şi pruncul divin făcut om, Isus, trimisul Tatălui pentru mântuirea omului.

Crăciunul este pentru orice om credincios intrarea în climatul fericit al misterului familiei sfinte, după voinţa lui Dumnezeu. Isus, pruncul divin, coboară în sânul unei familii constituite încă din paradisul pământesc drept leagăn al vieţii şi al iubirii pământeşti.

Intrând în miezul acestui mister al naşterii pruncului divin, pătrundem în acelaşi timp şi în miezul adevărului fundamental: familia voită de Dumnezeu drept cale şi colaborare a părinţilor la răspândirea vieţii pe acest pământ. Admirând misterul naşterii pruncului divin dintr-o mamă, în familia din Nazaret, avem un mare har şi o lumină adevărată despre misterul familiei.

Acelaşi Conciliu Vatican II, în constituţia pastorală privind Biserica în lumea contemporană, Gaudium et spes, punând în lumină anumite puncte esenţiale ale doctrinei Bisericii, vrea să-i lumineze şi să-i întărească pe creştini şi pe toţi oamenii care se străduiesc să promoveze demnitatea originară şi înalta valoare sacră a căsătoriei şi a familiei. Familia din Nazaret reprezintă o imagine fidelă a legământului ce se realizează între soţi, care, îndeplinindu-şi menirea lor, se alătură lui Dumnezeu în transmiterea vieţii, făcând să crească pe pământ necontenit împărăţia lui Dumnezeu.

La Crăciun, privind la pruncul divin, la tânăra mamă, Maria, şi la Iosif, purtătorul de grijă al lui Isus, admirăm şi sărbătorim naşterea Domnului în climatul fericit al familiei din Nazaret, care reprezintă pentru Biserică şi societate mediul în care viaţa şi gloria Creatorului strălucesc în orice familie, legământ al iubirii adevărate.

Revine Bisericii şi societăţii umane o grijă deosebită pentru aprofundarea misterului naşterii lui Cristos şi un fericit prilej de trăire a bucuriei părinţilor şi copiilor, care trebuie să ducă mai departe strălucirea misterului familiei, ca leagăn al vieţii, comuniune de iubire divină şi umană şi garanţie pentru viitorul societăţii omeneşti şi al poporului lui Dumnezeu.

Adunăm cu bucurie toate dorinţele de fericire şi de pace pentru toţi cei care iubesc misterul naşterii Domnului şi pentru familiile deschise spre iubire şi viaţă.

Tuturor credincioşilor care sărbătoresc, în suflet şi în case, o binecuvântată dorinţă de fericire şi pace, cu urarea cordială:

La mulţi ani, dragi creştini! La mulţi ani, dragi familii!
Crăciun fericit, dragi părinţi! Crăciun cu multe bucurii în familie, dragi copii!

Naşterea Domnului, 2018

Petru Gherghel
episcop de Iaşi