Visul american, căutat la 78 de ani

Arta, formă de rugăciune pentru un pictor romaşcan
Tineri europeni uniţi prin teatru
Magicianul cărților de joc

Margareta Iojină (foto), din satul Tămășeni, are 78 de ani și o pasiune, cititul, care o ține, așa cum singură declară, în viață.

 

 

Citește cîteva ore pe zi, fără ochelari, și crede că cititul este un „sport” care ține mintea activă.
Nu am mers la școală. Tata avea vreo nouă hectare de teren și, cum eu eram cea mai mare dintre cei opt copii, mă puneau să muncesc de toate. Am regretat faptul că nu am fost la școală. Am învățat să citesc cînd au învățat și copiii. Am avut șapte copii – trei fete și patru băieți. Unul s-a dus, cu cîțiva ani în urmă. Le spuneam mereu, cînd erau mici, să pună mîna mîna pe carte, pentru ca să-și poată face viața mai frumoasă„, povestește bătrîna.

Deși viața femeii nu a fost ușoară, și-a găsit timp, odată cu trecerea anilor, să muncească la colectiv, să țeasă covoare, dar să tragă cu ochiul și într-o carte. „Bărbatul meu a fost angajat la URTAE (Uzina de Reparat Transformatoare și Aparataje Electrice – n.r.). Lucra în schimburi, dar eu nu stăteam uitîndu-mă pe ceas să văd cînd vine. Dădeam mîncare la copii, îi adormeam și, pe urmă, citeam la lumina lămpii„, povestește femeia.

Soțul bunicii Margareta Iojină nu s-a opus, ba, dimpotrivă, din dragoste pentru soția sa, a alimentat această pasiune. „Cum soțul lucra la Roman, i-am spus într-o zi să treacă pe la Biblioteca Muncipală și să mă înscrie, ca să pot lua cărți cu împrumut„, spune bătrîna.

Cînd copiii au crescut și Margareta a văzut cum covoarele țesute de ea cu multă trudă nu au mai au loc prin casele lor, femeia a încetat să mai țese și s-a ocupat numai de citit. „Nu le mai țes nici un covor, că nu le place. Cică nu se mai poartă. În felul ăsta, am mai mult timp liber pentru cărți„, spune bătrîna.

Bunica Margareta și-a îndemnat și colegele de generație să-i urmeze exemplul. „Le-am spus și vecinelor să pună și ele mîna pe o carte, că le împrumut eu cu cărți. Cînd vine vorba de citit, nu prea au curaj, dar la bîrfă sînt în față„, spune bătrîna.

 

S-a dus la București pentru „O tragedie americană”

 

Aflată la un eveniment unic în România – vizita Papei Ioan Paul al II-lea în România, din luna mai 1999 -, bunica Margareta nu a pierdut ocazia, odată ce a ajuns în capitală, de a vedea, pentru prima dată, oferta anticariatelor. „Era unul cu o tarabă cu multe cărți. I-am cerut să caute «O tragedie americană», a lui Theodore Dreiser, dar nu a găsit-o, deși eu cred că nu a vrut să se obosească să o caute. Adică, nu era cartea în București și o era la mine în comună?! Eu am luat cartea cu împrumut de la biblioteca comunală, pe vremea cînd funcționa în vechiul sediu al primăriei. A trebuit să o înapoiez înainte de termen, atunci cînd biblioteca s-a închis, dar nu am mai găsit-o cînd s-a redeschis în Căminul Cultural, a spus bunica Margareta.

Chiar dacă nu are o bibliotecă impresionantă, Margareta Iojină este pretențioasă cînd vine vorba de cărți: „Contele de Monte Cristo”, de Alexandre Dumas, „Patul lui Procust”, de Camil Petrescu, „Mizerabilii”, de Victor Hugo, „Maitreyi”, de Mircea Eliade, sînt doar cîteva dintre cărțile îndrăgite.
În afară acestora, am citit toate cărțile lui Zaharia Stancu. Îmi plac cărțile în care regăsesc puțin din viața mea, spune bunica Margareta.


COMENTARII

WORDPRESS: 0