Prima paginăGaleriile Gheorghe A. M. Ciobanu

Umbra lui… Ștefan spre Nistru

Umbra lui… Ștefan spre Nistru

Dimensiune text

 

ciobanu gheorghe am 03O sensibilă trăire lirică, alături de o mare îndurerare epică, se întîlnesc în acest „Memento” poetic, semnat de profesoara Natalia Rusu şi purtînd un titlu imprecativ: „Basarabie, raza mea de soare”. O rază ce însumează în ea şi căldura unui „ieri” şi ardenţa unui „azi”, ca şi speranţa unui „mîine”. O alăturare subtilă de romantism bucolic şi luciditate contemporană, de vîrf de peniţă nostalgic cu revoltă de piaţă deschisă. O baricadă din gînduri şi rime, în spatele căreia autoarea a devenit istorie, iar paloşul, amintire.

Creaţia Nataliei Rusu îmbracă forma unui „monolog” amar, în care shakespearicul „a fi” s-a transformat într-un „a fost” pictural, focalizat asupra unui loc al începuturilor, în care grădina are dimensiuni de patrie, iar arcuirea cerului s-a restrîns la îngustimea unui drumeag al restriştilor. Peste tot ne întîlnim cu claviatura spontană a lui „odinioară”, întreruptă brutal de imaginea vizuală a „Țării de dincolo de neguri”. Și dacă undeva răzbat ecourile acelui imperativ războinic: „Vă ordon, treceţi Prutul!”, pe parcursul volumului, de la o poezie la alta, acel text categoric a devenit o rugăciune mereu repetată: „Vă conjur, iubiţi trecutul!”.

Poezia poetei însumează în ea spontaneitate de adolescent şi amărăciune de bocet, un bocet aristocratic şi o spontaneitate cu intimism de spovedanie. De aici dominanta lirică a întregului volum, chiar şi în acele pagini în care condeiul mai evadează spre narativ, încît „Raza de soare”, fie ea cosmică, fie istorică, se metamorfozează sensibil în adevărate „Elegii” nistriene.

Autoarea apelează la formule variate, ele concordînd de minune cu intenţia ei poetică. Astfel, un ritm ortogonalic exprimă fericit încărcătura de hotărîre a textului, pe cînd zbuciumul trăirilor se exprimă întotdeauna printr-o arhitectură asimetrică. Paleta expresivă este extinsă foarte larg, chiar dacă volumul de faţă reclamă o „lungime de undă” constantă. Militantismul poetic cedează, astfel, în „Colindiţă”, lăsînd loc unor nuanţe aproape imponderabile şi unui limbaj ce dovedeşte că a trecut prin repetate distilări. Din contră, lectura poeziei „În suflet cu Ineul” declanşează la cititor imagini de o suculenţă senzorială deosebită, apropiate fiind de „picturalul sculptural” al lui Verhaeren. O varietate care imprimă poeticului vibraţii polarizate, de la clasic la mărturisire şi de la colindă la doinire.

cartenataliarusuUndeva, în Europa, au rămas legendare acele Castele medievale, înşiruite pe istorica Vale a Rhinului care, prin poezia Nataliei Rusu, îşi găsesc o dedublare semnificativă, în acea suită de Cetăţi basarabene – Tighina, Soroca, Hotin, Cetatea Albă – aflate, de secole, de-a lungul Nistrului. Sînt zidiri care vorbesc oamenilor, de la o generaţie la alta, despre Bourbonii şi Carolingienii, Tudorii şi Habsburgii noştri, despre acei Cavaleri fără frică ai poporului nostru, numiţi Basarabi. O succesiune de aur a unor Voievozi autohtoni, cu frica în Dumnezeu, dar fără teamă de moarte. Un François Villon ar exclama: „Dar unde sînt… Domniile de an?” Numai că acum, la început de nou mileniu „S-a stins viaţa falnicei… Tighine”. S-a stins o speranţă a lui azi, nu însă încrederea într-un mîine, în bronzul acelui adevăr care spune mereu: „Et in… Basarabia ego!”

Din tot volumul emană un spirit de baricadism, dar protestul, şi realist, dar şi poetic, e liric, e o şoaptă, e asemănător cu revolta unei fresce, care îmbină penumbra cu adîncimea. Se stă, parcă, pe un soclu solemn al istoriei, de pe înălţimea căruia se vorbeşte la oamenii

din jur, prieteneşte şi firesc. O sensibilitate moldavă, care interpretează, într-un Templu al amintirilor, o „Marseilleză – doină” şi o „Doină – manifest”, împovărate de aduceri aminte, dar şi înaripate de speranţe.

Pentru Natalia Rusu, Basarabia îi este „raza sa de soare”, buchetul ei de gînduri şi sentimente, trimise, cu cîţiva ani în urmă, la „Podul de flori” de peste Prut, buchet călcat, mai tîrziu, în picioare pe un acelaşi pod, acum al deznădejdii. Un buchet de mărturisiri amare, început, acum, cu: „Plecaţi din România-n România” şi visat, de către autoare, a fi continuat cu un altul: „Re-ntorşi din România-n România”.

 

de Gheorghe A.M. CIOBANU – text publicat în luna iunie 2002

 

 

COMENTARII

WORDPRESS: 0