Roman, Neamț
Căutare site

„Trebuie să simţi plăcerea jocului pentru a face tenis, să fii ordonat şi organizat!”

Afirmă Ioana Boronea, cea care a ales antrenoratul şi se ocupă acum de grupele de copii la clubul Politehnica Bucureşti, după stagiul în domeniu la TCM Roman. Ioana este de părere că Simona Halep poate ajunge numărul 1 în lume, dar şi că mai are de jucat până să o învingă pe Serena Williams.

Ioanei Boronea i-a plăcut şi îi place foarte mult tenisul. S-a afirmat ca jucătoare la TCM Roman. Tot la acelaşi club a început şi cariera în antrenorat, foarte devreme, chiar dacă are o vârstă, 24 de ani, la care sau de la care se pot obţine rezultate mari ca jucător. A ales să înveţe copiii cum se mânuieşte racheta de tenis.

Ioana a terminat Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza”, din Iaşi, promoţia 2011, şi Școala Naţională de Antrenori Bucureşti, promoţia 2013. Lucrează, acum, ca antrenor de tenis la clubul Politehnica Bucureşti.

Reporter: De ce tenis şi nu alt sport?

Ioana Boronea: Îmi place sportul, în general, dar mă bucur că am descoperit frumuseţea jocului de tenis. Datorită acestui sport am devenit o persoană sigură pe mine, cu voinţă şi putere de muncă mare şi cu o gândire mult mai complexă. M-a ajutat să mă formez ca om, organizat, inclusiv la şcoală. Eu aşa am devenit o persoană mai ordonată. Altfel abordezi, odată dobândite acestea, meciul şi viaţa.

Rep.: La 20 de ani, viaţa este deschisă pentru o carieră, ca jucător. De ce ai renunţat, atât de repede, să trimiţi mingea peste fileu în concursuri?

I.B.: Tenisul este un sport foarte costisitor. Știu foarte bine care este condiţia materială necesară pentru a face faţă. Păţrinţii mei au fost cei care m-au susţinut, cât s-a putut. Nu sunt probleme la turneele mici, de categoriile a patra sau a cincea, cum erau pe vremea când jucam. Acum, situaţia s-a schimbat. La turneele internaţionale, inclusiv cele din ţară, cheltuielile sunt foarte mari, începând cu taxa de concurs. Când am făcut pasul către turneele internaţionale s-a văzut că trebuie bani mulţi. Mama s-a îmbolnăvit, în 2008, de cancer. Obligatoriu, prioritar, veniturile familiei au fost alocate cheltuielilor cu tratamentele. Aşa este omeneşte şi aşa trebuie. Alor mei le-a părut foarte rău că nu am mai putut continua. Urcasem în formă şi rezultate, făceam pregătire în Bacău cu antrenorul Eugen Lupeş. Am mai participat la două sau trei turnee. Nu poţi concura dacă nu ai bani. Nu a fost nimeni vinovat şi nu sunt singurul sportiv care a abandonat cariera. Nu-mi pare deloc rău, pe de altă parte, că am ales calea antrenoratului. Este o mare bucurie să-i înveţi pe cei mici.

Rep.: Mulţumită, cu alte cuvinte… Ioana Boronea

I.B.: Sunt la clubul Politehnica acum şi cred că am făcut un pas înainte. Merge din ce în ce mai bine. Am reuşit să formez grupe de copii. Până anul trecut, lucram mai mult individual. A contat foarte mult că mi-am luat specializarea „Tenis” la terminarea facultăţii şi că l-am avut ca îndrumător pe Paul Boldog, antrenor care a lucrat foarte mult cu copiii, cel care a avut-o ca elevă pe Andreea Roşca, una dintre componentele echipei naţionale campioană europeană în urmă cu câţiva ani. N-am ales să fac antrenamente cu copiii de la grupele de performanţă, încă. Mă ocup de iniţiere şi îmi place. Am ales să iau fiecare copil, de la început. Să văd că iese ceva din mâna mea. Poate mă voi răzgândi. Mai durează. Sunt antrenori foarte, foarte buni care n-au reuşit, din primul sau primii ani, să scoată un sportiv.

Rep.: Ce calităţi ar trebui să aibă un copil care vine să ia lecţii de tenis şi, apoi, să practice sportul alb? Care ar fi sfaturile de dat părinţilor care îşi duc copiii la tenis?

I. B.: În primul rând, ar trebui să aibă înclinaţie către sport, să aibă îndemânare, cu alte cuvinte. Talentul este mai rar. Ilie Năstase, spre exemplu, a avut talent. Ion Țiriac a ajuns la rezultate prin multă muncă. Mai departe, rolul antrenorului este, printre altele, să-i pună racheta în mână copilului căruia, în principal, trebuie să-i placă tenisul. Să nu fie forţat de părinţi. Antrenorul trebuie să fie un bun pedagog. În acelaşi timp, copilul trebuie să ştie care sunt limitele între care i se permit una sau alta, dar să şi aibă libertate pe teren, să poată să râdă, să fie bine dispus. De asemenea, coordonarea contează foarte mult. Părinţii trebuie să înţeleagă că băieţelul sau fetiţa nu vor progresa în două sau trei săptămâni şi nici că va ajunge, neapărat, locul I în lume.

Rep.: Apropo de locul I… Are Simona Halep şansa de a deveni lider mondial?

I. B.: Pe Simona am văzut-o când era mică. Tot mică eram şi eu. Eram la un turneu la Galaţi, pe margine. Îmi aduc aminte ce mi-a spus tata: „Vezi? Se mişcă foarte, foarte bine. Aleargă după fiecare punct”. Poate ajunge numărul 1. Încă mai există Serena Williams, care nu e de bătut, acum. Deocamdată, Simona trebuie să-şi apere punctele cucerite în acest an, să nu scadă. Ar trebui ca, în 2014, să câştige două sau trei turnee asemănătoare sau chiar aceleaşi la care a ieşit învingătoare în acest an. Au mai fost jucătoare care au urcat şi au căzut repede. Sunt şi accidentări, cum a fost cea din semifinala cu Ivanovici, de la Sofia, peste care Simona a trecut. Este risc mare. Pot urma pauze lungi. Am văzut, însă, că ştie foarte bine ce să facă. Sunt curioasă să văd ce va face la Australian Open, primul concurs de Grand Slam al anului.

Rep.: Sunt copii care promit în grupele de care te ocupi ?

I.B.: Jocul sub presiune este foarte important. Nu este ca la antrenament, la unul făcut ca la carte şi în care dai randament maxim. Pregătirea psihologică este una care contează foarte mult. Sunt sportivi care nu au emoţii şi aceia au un atu. La club este, acum, o fetiţă care nu are nici un fel de emoţie. Încearcă să simtă, la fel ca şi Halep, plăcerea jocului. Eu eram sub presiune, ştiind că părinţii mei au cheltuit bani. Când intri pe teren, nu trebuie să ai asemenea griji. Am cel puţin cinci sportivi care se mişcă bine şi joacă. Nu ştiu dacă vor face performaţă. Dar, vorba unui coleg antrenor, la care subscriu:

„Chiar dacă nu va ajunge la performanţă, măcar să-l formezi ca om”.

Comentarii 0

Discuția cititorilor despre acest articol

Adaugă un comentariu

Adresa de email nu va fi publicată. Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii.