Părintele care urmează să plece la muncă în străinătate are obligaţia de a notifica Direcţia de Asistenţă Socială cu minimum 40 de zile înainte de a părăsi ţara. Asta spune legea, dar, unde-i lege, la Roman e şi tocmeală. Mai exact, doar doi părinţi din Roman respectă legea şi au anunţat cine este responsabil de întreţinerea copilului în lipsa lor. Statisticile – oficiale, pentru că vin de la autorităţi, dar neoficiale – pentru că nu sunt în baza unor declaraţii ale părinţilor – arată că în Roman măcar 593 de copii au amândoi părinţii sau părintele întreţinător plecat peste hotare. Legea prevede şi amenzi pentru părinţii care nu anunţă că pleacă la muncă în străinătate, dar asta nu sperie pe nimeni.
Un sfert dintre copiii cu părinţi „stranieri” sunt monitorizaţi
Direcţia de Asistenţă Socială din cadrul Primăriei Municipiului Roman a demarat şi o campanie de conştientizare a părinţilor care pleacă în străinătate asupra a ce spune legea, dar, mai ales, a faptului că un ochi în plus aruncat de stat asupra creşterii copilului nu strică niciodată. Dar, totul e în zadar. La acest moment, doar doi părinţi din Roman au mers în instanţă şi au obţinut delegarea temporară a autorităţii părinteşti cu privire la persoana copilului, aşa cum prevede ca obligatoriu Legea 272/2004.
Legea prevede ca un sprijin în acest sens să-l ofere şi unităţile de învăţământ, care, conform datelor de la Direcţia de Asistenţă Socială Roman, au anunţat că la nivelul municipiului există 593 de copii cu amândoi părinţii sau părintele întreţinător plecaţi peste hotare. Și, dintre aceştia, doar 128 sunt monitorizaţi de stat. Explicaţia pentru faptul că doar un sfert dintre copii sunt, din când în când, vizitaţi de asistenţii sociali ţine de mentalitatea părinţilor. Mai exact, deşi sunt plecaţi la sute sau mii de kilometri, deşi mulţi copii sunt lăsaţi în grija bunicilor, vecinilor sau, poate, chiar a nimănui, părinţii refuză să permită asistenţilor să discute cu minorii.
Practic, copiii ar trebui să completeze anumite chestionare din care specialiştii să poată şti dacă minorii sunt bine îngrijiţi sau ar trebui să le alerteze părinţii. Aceştia din urmă, din necunoştinţă, teama de a afla că, poate, copiii lor nu sunt bine sau, pur şi simplu, din nepăsare, refuză să-i permită statului să dea o mână de ajutor, deşi, cum spuneam anterior, există o lege clară în acest sens.
Legea prevede amenzi de 1.000 de lei părinţilor
În mod normal, adică în conformitate cu legea, părinţii trebuie să anunţe la Direcţia de Asistenţă Socială cine este persoana desemnată care să se ocupe de întreţinerea copilului pe perioadă absenţei părinţilor sau tutorelui, după caz. Serviciile publice de asistenţă socială asigură persoanelor desemnate consiliere şi informare cu privire la răspunderea pentru creşterea şi asigurarea dezvoltării copilului pe o perioadă de 6 luni.
Instanţa este cea care dispune delegarea temporară a autorităţii părinteşti cu privire la persoana copilului, pe durata lipsei părinţilor, iar pentru cei care cred că acest lucru înseamnă un proces de lungă durată precizăm că delegarea se face în termen de trei zile de la depunerea cererii. Mai mult, hotărârea va cuprinde menţionarea expresă a drepturilor şi îndatoririlor care se deleagă şi perioada pentru care are loc delegarea, astfel încât toată lumea ştie clar ce poate şi ce nu poate face.
Legea prevede şi amendarea, cu sume între 500 şi 1.000 de lei, părinţilor care nu anunţă Direcţia de Asistenţă Socială despre faptul că pleacă la muncă în străinătate şi îşi lasă copilul sau copiii în grija altcuiva.
Vizite la domiciliu pentru identificarea situaţiilor de risc
Conform legii, reprezentantul serviciului public de asistenţă socială este cel care poate solicita sprijinul unui psiholog atunci când există suspiciuni de afectare a stării emoţionale a copilului.
De asemenea, se are în vedere identificarea copiilor care se află în situaţii de risc de separare de familie. Aceste situaţii de risc vor fi identificate de către angajaţii serviciului public de asistenţă socială, ca urmare a vizitei la domiciliul în care locuieşte copilul. Criteriile pe baza cărora se evaluează situaţiile de risc au în vedere date despre gospodărie, despre familie şi situaţia economică a acesteia, date despre membrii familiei şi despre persoana care îngrijeşte copilul sau copiii, informaţii referitoare la practicile parentale şi sănătatea copilului, precum şi dezvoltarea sa în funcţie de segmentul de vârstă în care se află, date despre educaţia şi bunăstarea copilului, precum şi date despre locuinţă.
În cazul în care, în urma evaluării, se constată că există suspiciuni de afectare a stării emoţionale a copilului, situaţia şcolară şi integrarea acestuia în mediul şcolar nu se îmbunătăţesc, starea sa de sănătate este degradată sau este constatată afilierea copilului la grupuri cu un comportament infracţional, reprezentantul social are obligaţia de a solicita în scris sprijinul serviciilor de specialitate, în conformitate cu problemele remarcate. În cazul identificării unor semne de abuz, neglijenţă ori exploatare, va fi contactată Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului pentru iniţierea procedurilor prevăzute de lege.
Viaţa bate numărul din statistici
Potrivit datelor oficiale aflate în posesia Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC) Neamţ, la sfârşitul lunii iulie 2015, 5.269 de copii din judeţul Neamţ aveau unul sau ambii părinţi plecaţi la muncă în străinătate, dar datele aveau la bază tot informaţii de la primării, primite de la şcoli.
Anul trecut, din cei 5.269 de copii, 1.433 aveau ambii părinţi plecaţi, 3.183 aveau unul dintre părinţi în străinătate, iar 653 erau în situaţia de a avea unicul susţinător al familiei monoparentale plecat în afara ţării. 5.076 dintre copii se aflau în îngrijirea rudelor până la gradul IV, 25 erau la asistenţi maternali profesionişti, 72 erau în plasament în centre rezidenţiale, 81 în plasament familial la rude, 12 în plasament la alte persoane sau familii, iar trei în alte situaţii.
Statisticile sunt doar statistici, dacă ne luăm şi după un studiu efectuat în 2012 de organizaţia „Salvaţi copiii!”, care arăta că judeţul cu cei mai mulţi copii rămaşi singuri înregistraţi la nivelul DGASPC era Suceava (8.538 copii), urmat de Bacău (7.281 copii) şi Neamţ (5.740 copii). În 2012 erau 5.740 de copii, iar în 2015 – 5.269 de copii.











Nu ! Copilul nu stie ce se intampla cu el! Intrebarea este :Cum de sute de parinti pot trai fara copiii lor ! Il nasti si mai apoi fugi ca un las inconstient in occidentul purulent si marsav pentru doar 29,52 % in plus la balanta comerciala anuala ? Daca tragi linie la sfarsit de an exact cu atat ramai mai mult cu maxim 30 % . Uniunea europeana a neunitilor si a dezradacinatilor este o monstruozitate care are in vinele ei un sange hitlerist infasurat intr-un ADN mincinos si parsiv. Timpul ne va judeca pentru lipsa de curaj de care dam dovada ! Ne este frica , rusine si scarab sa recunoastem ca toata viata de dupa 89 a fost un esec total. NOI PARINTII AM PIERDUT MUUULT MAI MULT DECAT AM CASTIGAT . Iar copiii nostrii nu au castigat nimic. Vor avea numai de pierdut !