Suntem sătui de ratări şi de statul în stat

Pronostic: „Sută la sută, nu se schimbă nimic, în bine!”. Aceasta este şi părerea romaşcanilor, care au avut sau au legătură cu sportul, după meciul dintre România şi Grecia.

Naţionala de fotbal a României nu s-a calificat nici la Mondialul din Brazilia. Este o consecvenţă în anti-performaţă susţinută de incompetenţa celor care îşi bat joc de milioane de români. Zeci de mii de români, plătitori de taxe şi care nu intră gratis pe stadion, dar care susţin echipa României, au strigat: „Demisia!” în timpul şi după terminarea meciului dintre Romania şi Grecia, disputat pe Arena Naţională, partea a doua a barajului pentru calificare la turneul final al Campionatului Mondial din 2014.

Orice om şi-a dat seama că scandarea îi viza pe Victor Piţurcă şi Mircea Sandu, unul selecţioner, celălalt preşedinte al Federaţiei Române de Fotbal. Victor Piţurcă a declarat, în conferinţa de presă, că n-a auzit. Era, probabil, foarte concentrat la unul dintre cele mai „bune” meciuri jucate de naţionala României, la fel ca şi cel de vineri, în 15 noiembrie 2013, când s-au redus până aproape de „Maxim” şansele de calificare ale noastre, ale unei ţări din care fac parte şi români cu bun simţ, la un turneu final mondial. Brazilia era un vis pentru cei care şi-au închipuit că-l pot simţi şi în realitate, nu doar în somn. Inconştienţi, mulţi dintre suporteri, adevăraţi suporteri, au tras nădejde că se poate ceva. Se spune că speranţa moare ultima. Speranţa era deja moartă, încă de când au început preliminariile pentru Campionatul Mondial. Piţurcă, Sandu, în ordine alfabetică trecuţi, gândesc „profund” pe banii noştri la viitoarea mare campanie de calificare a naţionalei, la turneul final al Campionatului European:

„Să vedem ce echipe vor fi în grupă cu noi, aria de selecţie este restrânsă etc.”

Amărăciune 

România – Grecia 2-2 (deplasare) şi 1-1 (acasă) în 1969: În preliminariile Campionatului Mondial din Mexic (1970), România nu a învins Grecia, dar s-a calificat la turneul final încă din faza grupelor. N-a avut nevoie de meci de baraj. Era o perioadă bună a „naţionalei” noastre, cu Nicolae Dobrin, Emerich Dembroschi, Florea Dumitrache, cel puţin, jucători de cea mai mare clasă. La turneul final din Mexic, 1970, am pierdut, 2-3, cu Brazilia şi am învins, 2-1, Cehoslovacia. Acum ne mulţumim cu trecutul şi n-avem ce face cu prezentul.

Din ce în ce mai mult, se vede că veselia este din ce în ce mai departe de fotbalul practicat de cei care ar trebui să ne reprezinte, la nivel naţional. Ne facem griji degeaba, în privinţa fotbalului românesc la nivel de echipă naţională, cel care ar trebui să fie cel mai sus. Părerile celor intervievaţi, oameni care au avut sau au legătură cu sportul, nu se bat cap în cap. Majoritatea înclină spre o schimbare amânată prea mult.

Gheorghe Chivorchian (preşedinte al clubului Ceahlăul Piatra Neamţ): „Este foarte multă amărăciune în rândul tuturor, inclusiv în sinea celor care visau să facă o deplasare la Rio. Când s-a făcut tragerea la sorţi a meciurilor din baraj şi am nimerit cu Grecia, mulţi s-au apucat să-şi facă bagajele. Eram, deja, calificaţi. Este o supărare foarte mare, pentru întreaga naţiune. Toată lumea este vinovată. Se spune că trebuie să o luăm de la capăt. Aşa să fie, să o luăm de la capăt! Dar, dacă de fiecare dată când spunem aşa nu găsim soluţii, ce facem? Vorbim, la infinit. Trebuie centre de juniori, de copii, inexistente. Atât timp cât vom continua să trăim din importuri, nu vom avea rezultate. Am fost şi am studiat sistemul celor de la Ajax, şcoala lor. Este logic: copii, juniori, tineret, seniori”.

Gheorghe Poenaru (antrenor de Liga I care a pregătit şi SCM Petrotub Roman în sezonul trecut):

„De dorit ne dorim toţi, inclusiv calificarea la Campionatul Mondial. Nu avem valoare să ajungem acolo. De ce? Sistemul este de vină. Să se taie răul de la rădăcină şi să facem ceea ce se face, de mult timp, în Olanda, Germania… La noi, de la revoluţie încoace, nu s-a mai făcut nimic. Piţurcă? Vină are fiecare, mai mult sau mai puţin. Și el este vinovat. Preşedintele Franţei a zis că dacă nu se califică echipa reprezentativă a lor nu va fi un capăt de ţară. S-a calificat. Noi nu suntem la acelaşi nivel. Asta ne este valoarea. Sunt echipe bune care au rămas acasă, precum Ucraina sau Suedia”.

Laurenţiu Leoreanu (primarul municipiului Roman):

„Dacă trebuie sau nu o schimbare? Trebuie oameni dedicaţi şi bazaţi pe o ierarhie a valorilor. Trebuie luată o decizie înţeleaptă. Tinereţe şi talent există. Părerile proprii, neconstructive, să fie lăsate deoparte. Au început mişcări şi la LPS. Trebuie adunaţi românii cei mai buni, competenţi. În meciurile cu Grecia ar fi trebuit să fie pe teren Chivu, Mutu, Rădoi… O structurare pozitivă lipseşte. Echipa naţională nu-i a cuiva. Ambiţiile personale nu sunt cele mai indicate. Nu este bine”.

Ionuţ Nacu (profesor de sport şi arbitru internaţional):

„Adaptate la condiţiile pe care trebuie să le avem în sportul de performanţă sunt şi rezultatele. Indiferent cine este sus, dacă nu are bază de selecţie nu face nimic. Câţi copii mai vezi la şcoală? Nici şcoli nu mai sunt, nici terenuri de sport. Și vârsta de selecţie ar trebui redusă. Reînfiinţarea centrelor de copii şi juniori, măcar zonale, să fie prioritate”.

Gabriel Țapu (SCM Petrotub Roman, organizator de competiţii, antrenor):

„Trebuiau luaţi mai mulţi jucători din campionatul intern. Dar ăsta nu joacă, celălalt nu joacă.. Asta-i valoarea. Pe de altă parte, Piţurcă nu trece peste orgoliile lui. De ce nu a încercat să-i convingă pe Chivu, Rădoi, Ștefan…? Fără party-prix-uri. Dacă-l dă afară de la naţională, nu-l ia nimeni”.

Ioan Chifan (antrenor la oină, cel mai bun din ţară):

„Nu a arătat ca o echipă naţionala României. Nu au arătat că sunt români. Îţi dai viaţa, când intri pe teren, nu te culci. Trebuie să fie conştienţi, de la preşedinte şi până la jucători, că reprezintă o ţară. Cei de pe teren trebuiau să alerge continuu şi cu folos 90 de minute, chiar dacă nu învingeau. Au reuşit să ia bătaie fără efort”.