„Suferinţa poate să fie creativă”

Suferinţa este cea care a unit destinele personalităţilor evocate la evenimentul cultural organizat de Academia „Petru Tocănel”: romancierul Max Blecher, părintele Arsenie Boca şi compozitorul George Enescu.

manif 02Academia „Petru Tocănel” a organizat miercuri, 17 septembrie, activitatea culturală intitulată „Trecut-au anii… Veni-vor vremuri…”. Evenimentul a fost găzduit de Sala de conferinţe a Hotelului Roman şi a fost realizat în parteneriat cu Departamentele de literatură şi de muzică ale Academiei „Petru Tocănel”, Liceul Teologic Romano-Catolic „Sfântul Francisc de Assisi”, Societatea Culturală „Clepsidra” şi Clubul Copiilor şi Elevilor.

Activitatea constă în evocarea unor personalităţi culturale care s-au născut în lunile august şi septembrie, printre care romaşcanul Max Blecher, romancier de origine evreiască, părintele Arsenie Boca, fost stareţ la Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus şi, apoi, la Mănăstirea Prislop, şi compozitorul George Enescu.

La eveniment au participat: preot doctor Eugen Răchiteanu, preşedintele Academiei „Petru Tocănel”, preotul Cristinel Sociu, directorul Liceului Teologic Romano-Catolic „Sfântul Francisc de Assisi”, preot universitar conferenţiar doctor Damian Gheorghe Pătraşcu, rectorul Institutului Teologic Romano-Catolic Franciscan din Roman, profesor Daniela Anechitei, de la Colegiul Naţional „Roman-Vodă”, preot doctor Dragoş Alexandru Munteanu, protopop de Roman, preot Cornel Paiu, preşedintele Societăţii Culturale „Clepsidra”, preotul Cătălin Miclăuş, de la Biserica „Ștefan cel Mare”, oameni de cultură romaşcani, medici, ingineri, profesori, cadre didactice şi elevi.

manif 03„Odată cu anul şcolar s-a redeschis şi această «şcoală» a culturii, care ne îndeamnă să omagiem şi, în acelaşi timp, să urmăm exemplul înaintaşilor noştri, al acelor personalităţi care şi-au pus amprenta asupra oraşelor şi ţării noastre. Informându-mă despre cele trei principale personalităţi la care face referire întâlnirea noastră, am găsit un punct comun. Enescu şi-a sfârşit viaţa în exil, Max Blecher a suferit de o boală cumplită, iar Arsenie Boca a fost întemniţat, chinuit şi persecutat. Suferinţa este cea care îi uneşte pe cei trei. Învăţătura care izvorăşte din exemplul celor trei personalităţi este aceea că suferinţa nu trebuie să ducă la disperare, ci, mai degrabă, să fie creativă, plecând de la exemplul lui Cristos, care a făcut din suferinţă un act de mântuire”, a spus părintele Damian Gheorghe Pătraşcu.

„Omul nu este uitat atunci când este lăsat în mormânt, ci atunci când este lăsat în uitare”

Aflat pentru prima oară la manifestare, preotul Dragoş Alexandru Munteanu a salutat iniţiativa organizatorilor. „Episcopul Melchisedec Ștefănescu spunea: «Omul nu este uitat atunci când este lăsat în mormânt, ci atunci când este lăsat în uitare». Este cu adevărat o «şcoală» a culturii ceea ce se întâmplă aici, din care suntem invitaţi să gustăm fructele înaintaşilor noştri, din creaţiile, lucrările şi realizările lor”, a spus preotul protopop.

Publicul a asistat la vizionarea unei proiecţii „Trecut-au anii… Veni-vor vremuri…”, în care au fost evocate personalităţile culturale şi ale vieţii sociale care au văzut lumina zilei în lunile august-septembrie, a audiat un moment muzical susţinut de soprana Anca Păuleţ, de la Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti, a urmărit conferinţele despre duhovnicul Arsenie Boca şi muzicianul George Enescu, susţinute de preoţii Cătălin Miclăuş, respectiv Cristian Dumea. Întâlnirea culturală a fost completată de un moment poetic, realizat de membri ai trupei de teatru „Gong” şi de un concert susţinut de Corul „Schola Cantorum Muşatină”.

„Deşi nu aparţine creştinismului, putem spune că Max Blecher ar fi avut vocaţie de mucenic”

manif 04Profesor Daniela Anechitei, de la Colegiul Naţional „Roman-Vodă”, a ţinut o conferinţă despre viaţa şi activitatea romancierului Max Blecher. „Max Blecher este un nume puţin cunoscut în spaţiul cultural românesc. Este mai bine cunoscut în străinătate, unde opera lui a fost tradusă în mai multe ediţii. La noi s-a vorbit despre el, în ultimii ani, după ce ecouri din Occident au ajuns în spaţiul românesc. Ne mândrim cu el pentru că este fiu al oraşului nostru şi membru al etniei evreieşti, care a fost, după cum se ştie, foarte bine reprezentată la noi. A fost elev al Gimnaziului «Roman-Vodă». Apoi, a plecat la Paris, pentru a urma Facultatea de Medicină. Din nefericire, a aflat că este bolnav şi s-a întors în ţară. S-a internat în diverse lăcaşuri de sănătate din străinătate şi, atunci când a înţeles că nu poate face mai mult pentru sănătatea lui, a revenit în oraş, unde părinţii i-au pus la dispoziţie o căsuţă situată la marginea oraşului, pe strada Gheorghe Morţun nr. 4. Până acum doi ani, casa încă exista, însă, când s-a vorbit mai mult despre Max Blecher, proprietarii s-au grăbit să o demoleze şi să construiască acolo o vilă, temându-se, probabil, că imobilul ar putea intra în patrimoniul muzeistic al oraşului. În concluzie, nu ştim prea multe despre această casă, decât din relatările autobiografice ale autorului. Din scrierile sale aflăm că iubea acest loc, îi plăcea să privească pe fereastra casei, când era bolnav, casă înconjurată de cireşi. Boala l-a determinat să rămână încarcerat într-o carapace de ghips. În aceste condiţii dramatice, a reuşit să scrie, pe o băncuţă de lemn, câteva romane importante, care au atras atenţia criticii. S-a stins din viaţă înainte de a împlini 30 de ani. Un destin tragic. Deşi nu aparţine creştinismului, putem spune că Max Blecher ar fi avut vocaţie de mucenic. S-ar fi putut înălţa prin suferinţă şi prin asumarea acestui destin care i-a fost potrivnic, dar care s-a materializat într-o creaţie cunoscută în întreaga lume. Opera sa este apreciată de lumea modernă ca fiind fundamentală atât din perspectiva curentului numit existenţialism, cât şi dintr-o perspectivă ultramodernă, a curentului numit postmodernism”, a spus profesoara Daniela Nechita.


COMENTARII

WORDPRESS: 0