Sfîntul Ilie, aducătorul de ploi, cinstit de ortodocși

Biserica Ortodoxă îl celebrează vineri, 20 iulie, pe Sfîntul Prooroc Ilie Tesviteanul. În timpul vieții, Sfîntul Ilie a făcut multe minuni, iar după moarte a fost ridicat la cer într-un car de foc. El este ocrotitorul aviatorilor și patronul ploilor.

În cultura populară, Sfîntul Ilie este cunoscut drept călătorul în căruța de foc, aducătorul de grindină și purtătorul de trăsnete. Atunci cînd plouă sau tună, bătrînii spun că Ilie se plimbă pe cer în carul său de foc și împarte ploaia și furtuna. Tot bătrînii spun că de „Sîntilie” nu se muncește, de teamă ca ploile și grindina să nu facă pagube.

Sfîntul Ilie a trăit în secolul al IX-lea înainte de Hristos. Pe vremea aceea, împărățea peste Israel împăratul Ahab, acesta urmînd în răutate celorlați împărați închinători la idoli. Văzînd Ilie atîta rătăcire de la dreapta credință și atîta orbire și întunecare, umplîndu-se de rîvnă dumnezeiască, s-a dus înaintea lui Ahab și, după ce l-a mustrat pentru nebunia și idolatria lui, l-a amenințat atît pe el, cît și pe poporul cel orbit și înșelat de el, că vor fi pedepsiți cu mare grozăvie de către Dumnezeu: „În acești ani nu va fi nici rouă, nici ploaie!„. Odată cu aceste cuvinte, s-a încuiat cerul și s-a făcut secetă mare, încît nici o picătură de ploaie sau rouă n-a căzut de sus pe pămînt timp de trei ani și jumătate.

Apoi au urmat nerodirea pămîntului, lipsa de hrană și foamete în tot poporul, încît sufereau și oamenii, dar și animalele. Ahab l-a amenințat pe Ilie cu moartea. Din această cauză, proorocul Ilie a fost nevoit să stea ascuns pînă au trecut anii de secetă. Ascunzătoarea sa a fost, mai întîi, aproape de o apă. Acolo a fost hrănit de corbii care-i aduceau zilnic pîine. A stat și în casa unei văduve din Țara Feniciei. Drept răsplată pentru că a fost hrănit cu bruma de făină și ulei pe care această femeie le avea în casă, Ilie i-a înviat copilul care îi murise. Ilie a prezis regelui Ahab și soției sale că vor muri de moarte înfricoșătoare, ceea ce s-a și întîmplat.

Pe vremea Mîntuitorului, opt veacuri mai tîrziu, renumele lui Ilie era atît de mare printre evrei încît, de mai multe ori, asupra lui Ioan Bătezătorul, ca și a lui Isus însuși, a planat bănuiala că ar fi fost reîntrupări ale proorocului din vechime. La Schimbarea la Față a Domnului, petrecută în Tabor, Evanghelia ne spune că Moise și Ilie s-au arătat de-a dreapta și de-a stînga lui Hristos, cutremurîndu-i pe Petru, Iacov și Ioan, cei trei ucenici care îl însoțeau. Conform unei vechi tradiții, Ilie va reveni la sfîrșitul veacurilor, ca martor și vestitor al Parusiei, înaintemergător al celei de-a doua veniri a Domnului. Reprezentat iconografic, cel mai adesea, fie în gura peșterii sale, fie în carul de foc cu care a fost răpit la cer, cu Elisei ca martor și urmaș al său, Sfîntul Prooroc Ilie Tesviteanul este, în calendarul bisericesc, ca și în tradiția populară, personajul din Vechiul Testament cel mai drag și mai familiar conștiinței creștine de pretutindeni. Prin îndelungata sa viețuire în pustie, Ilie este socotit și protopărintele monahismului creștin.

Numele în sine al Sfîntului Ilie este și el purtător de înaltă semnificație religioasă: continuator al numelui biblic Elijahu, alcătuit din cele două numiri predilecte ale lui Dumnezeu în limba ebraică, El și Jahve. Singurul lăcaș de cult din Roman care își serbează vineri hramul este biserica din cartierul Nicolae Bălcescu.