Sfîntul Apostol Andrei, ocrotitorul României

În fiecare an, pe 30 noiembrie, credincioșii ortodocși și romano-catolici îl sărbătoresc pe Sfîntul Andrei.

Această sărbătoare are o semnificație aparte, Sfîntul Andrei fiind considerat ocrotitorul României.

Sfîntul Andrei este primul apostol care a creștinat meleagurile noastre, fiind considerat patronul spiritual al românilor. Originar din Betsaida, înainte de a fi apostol al Domnului, Sfîntul Andrei a fost ucenic al Sfîntului Ioan Botezătorul. El s-a hotărît să-l urmeze pe Iisus Hristos și a devenit „cel întîi chemat”, așa cum aflăm din scripturile bisericii. După Învierea lui Iisus, apostolii s-au întîlnit și au tras la sorți unde se vor duce pentru propovăduirea credinței creștine. Ținutul Scytia, adică Dobrogea de astăzi, i-a revenit Sfîntului Andrei. După multe peregrinări, s-a stabilit în Peloponesul grecesc, în orașul Patras, lîngă Corint. Este omorît la ordinul guvernatorului roman Aegeas, pe 30 noiembrie, în anul 60, în timpul Împăratului Nero. Sursele bisericești vorbesc despre faptul că Sfîntul Andrei a fost răstignit pe o cruce în formă de X, cu capul în jos, căreia i s-a spus „Crucea Sfîntului Andrei”, și care se regăsește pe steagul Scoției.
Potrivit statisticilor, aproape 600.000 de români numiți Andrei sau Andreea își sărbătoresc, pe 30 noiembrie, onomastica. O recentă propunere legislativă, care prevede ca ziua de 30 noiembrie să fie declarată sărbătoare națională și zi nelucrătoare, a trecut de Senat. Dacă această zi va fi declarată oficial zi liberă va decide Camera Deputaților.
Tradiții de Sfîntul Andrei

Pe lîngă tradițiile de natură religioasă, există și tradiții și credințe desprinse din vechile sărbători ale tracilor, romanilor și dacilor. Întîlnim credințe și obiceiuri legate de protecția oamenilor, a animalelor și gospodăriilor. Toate sînt puse sub oblăduirea acestui sfînt. În funcție de zonă, această sărbătoare avea mai multe denumiri: „Sîntandrei”, „Moș Andrei”, „Andrei de Iarnă”, „Undrea” sau „Ziua Lupului”. Este singura sărbătoare de peste an care a dat denumirea populară a unei luni – decembrie, care e numită în popor „Undrea” sau „Îndrea”. Comunicarea cu spiritele strămoșilor, înfățișați fie ca lupi, fie ca strigoi, este una aproape totală în preajma acestei sărbători, apropierea nopții de 29 spre 30 noiembrie stîrnind teamă, încît oamenii din acele vremuri au fost nevoiți să apeleze la un mecanism de natură mitico-magică care să-i apere de ofensiva forțelor malefice vizibile (lupii) și invizibile (strigoii).
De Sfîntul Andrei, femeile întorc oalele și cănile cu gura în jos sau scot din sobă cenușa caldă, pentru ca strigoii să nu se adăpostească la căldură sau împrăștie prin curte bucăți de pîine pe care strigoii să le mănînce și să nu mai intre în casă. Arma secretă a acestui mecanism de apărare era o plantă căreia noi nu-i atribuim mare atenție – usturoiul. De aceea, tocurile ușilor și ferestrelor de la case, șoproane, cotețe trebuiesc unse cu usturoi pisat. Fiind un timp propice comunicării cu spiritele de dincolo, Noaptea Sîntandreiului era una în care fetele mari, singure sau ajutate de „femei știute”, adică de vrăjitoare, puteau să-și afle mult mai repede așteptatul ursit. Se spune că un fir de busuioc așezat sub pernă face ca în vis să apară imaginea ursitului. În această zi nu se mătură și nu se aruncă nimic din casă pentru că, altfel, piere sporul casei. Dacă în noaptea Sfîntului Andrei este senin și cald, atunci iarna va fi blîndă, iar dacă este ger va fi iarnă grea.