Roman, Neamț
Căutare site

SENATORUL IOAN CHELARU, DESPRE ŞPAGĂ: „SE VINE CU SUME PE CARE NU VI LE PUTEŢI IMAGINA”

SENATORUL IOAN CHELARU, DESPRE ŞPAGĂ: „SE VINE CU SUME PE CARE NU VI LE PUTEŢI IMAGINA”

 

Ioan ChelaruZiarul de Roman vă prezintă un interviu cu vicepreşedintele Senatului României, senatorul Ioan Chelaru, în care principala temă abordată este: şpaga noastră, cea de toate zilele. Șpaga pe care o iau colegii din Parlament, şpaga care i-a fost oferită, de ce suntem sau poate nu suntem o naţie de şpăgari şi, de ce nu, cam cât se mai poate fura din această ţară.

„Subţirimea probelor din dosarele DNA”

Reporter. În Senat şi, de fapt, în întreg Parlamentul, aveţi foarte mulţi colegi cu probleme penale, dovedite sau mai puţin dovedite. Cum e să staţi lângă aceşti oameni?

Senator Ioan Chelaru: Sunt coleg cu dumnealor de mulţi ani. I-am perceput în această calitate, de senatori, de membri ai unui corp legiuitor în care, fiecare, pe domeniul la care se pricepe, îşi face – în măsura în care doreşte şi cât poate – munca. Sunt surprins că unii dintre colegii mei au probleme de natura aceasta. Dar ştiu foarte bine că, până când nu există o hotărâre judecătorească definitivă, un om este considerat nevinovat. Sunt şi în Comisia juridică şi acolo am ocazia să văd nenumărate dosare care au fost trimise de către Direcţia Naţională Anticorupţie (DNA). Vă mărturisesc că, uneori, sunt şi eu surprins de subţirimea probelor din acele dosare, însă noi nu suntem acolo un complet de judecată. Noi putem analiza. Eu, având şi experienţă juridică în domeniu, destul de mare, pot să am un punct de vedere vizavi de vinovăţia sau nevinovăţia unui om. Însă, aşa cum spuneam, decizia noastră este o decizie politică şi, de multe ori, poate contează mai puţin soliditatea probelor decât contează, să zicem, argumentul politic.

Mereu s-a spus că punem piedică Justiţiei. Uneori, contează un argument sentimental sau uneori contează argumentele pe care cel „învinuit” le prezintă în faţa comisiei sau în faţa plenului. De cele mai multe ori – chiar dacă există o indicaţie generală ca la PSD să nu punem niciun fel de piedică Justiţiei, în sensul în care să dăm aprobări pentru trimiterea în judecată sau pentru începerea urmăririi penale sau chiar pentru arestare -, colegii au păreri diferite şi votează diferit. Aţi văzut şi la ultimele voturi – la domnul Oprea sau la colega noastră Tudor, de la liberali – că votul a fost împărţit aproape jumătate şi jumătate.

„Nu am votat niciodată arestarea unui coleg”

R.: Dumnevoastră cum aţi făcut în aceste cazuri?

I.C.: Eu nu am votat niciodată arestarea unui coleg. Când e vorba despre începerea urmăririi penale, după părerea mea, se votează mult mai uşor, pentru că eu cred că Justiţia trebuie să-şi facă treaba şi cred că oricine este chemat trebuie să se prezinte, pentru a-şi prezenta probele şi pentru ca să demonteze o eventuală acuzaţie.

Și mai e încă ceva. Eu sunt unul dintre oamenii care ştiţi bine că lucrez la procesul de revizuire a Constituţiei şi care cred că trebuie scoasă din Constituţie prevederea conform căreia este nevoie de acest aviz al Parlamentului. Eu sunt de acord că parlamentarii – ca şi preşedintele, de altfel – trebuie să aibă o anumită limită, pe declaraţii politice, pe voturi. Însă ideea de a condiţiona de un aviz sau de o cerere, mai exact, a uneia din Camere sau a preşedintelui, în raportul funcţiei de demnitate a celui care este propus spre a fi trimis în judecată sau de a fi arestat nu cred că a făcut bine, cel puţin în această fază a societăţii româneşti. E adevărat, nu trebuie să ai, ca parlamentar, nu e cazul să ai privilegii. Mai ales în raporturile cu Justiţia.

„Oameni sunt şi într-o parte, şi în cealaltă”

R.: Legea defăimării – vă place? Nu vă place?

I.C.: Am văzut-o la Senat, nu foarte în amănunt, dar am înţeles că a suferit o serie de îmbunătăţiri la Cameră. Nu spun că nu e o lege care ar folosi societăţii româneşti în acest moment, aşa cum, de altfel, şi încercarea disperată a unora dintre colegi de a reincrimina calomnia şi insulta, tocmai în vederea cenzurării anumitor aspecte din presă. Însă, sunt adeptul libertăţii totale a presei. În acelaşi timp, cred că şi responsabilitatea trebuie să fie totală. În momentul în care îţi asumi public o funcţie sau demnitate, ştii că îţi asumi şi nişte lucruri de genul acesta, în care informaţii din domeniul privat sau chiar din domeniul intim, al familiei – ajung la public. Dacă eşti în stare să le duci, te bagi într-o asemenea situaţie, dacă nu – laşi pe altcineva.

Cel mai mult mă deranjează când apar informaţii calomniatoare, informaţii care sunt atât de departe de adevăr, încât nu le poate crede nimeni. Însă, în politică, şi în special cei care sunt implicaţi solid la vârf în politică, prezumţia de nevinovăţie nu este cea clasică. În momentul în care spui că se vorbeşte despre domnul senator sau domnul deputat sau domnul preşedinte cutare un lucru, în clipa aceea apare deja sentimentul uman şi anume transmis în general prin media, în electorat: dacă e adevărat? Apare semnul acela şi e greu să-l scoţi după aceea. E adevărat că – şi pe fondul unor soluţii pronunţate de CEDO în ideea pe care dumneavoastră, cei din media, pe bună dreptate, o propagaţi, de a informa repede, la timp şi complet cititorii – asemenea excese au fost din ce în ce mai puţine. Dar mai apar, până la urmă, oameni sunt şi într-o parte, şi în cealaltă.

„Ai furat? Dai înapoi tot şi pe deasupra”

R.: Pe raportul DNA pe anul trecut am văzut o sumă uriaşă luată din şpăgi, bugetele pe trei ani pentru autostrăzi…

I.C.: O spun cu mare părere de rău: cred că în acest moment societatea românească este bolnavă de şpagă. Am văzut şi eu raportul pe care doamna Kovesi l-a prezentat. Nu ştiu dacă e o chestiune cu care să te lauzi, că ai arestat mii de oameni. Opinia mea este că munca DNA este o muncă solidă, că acolo – cred, pentru că nu am argumente, pentru că nu cunosc dosarele – se fac şi se construiesc şi se administrează echilibrat probele, în sensul în care se administrează şi în apărarea celor chemaţi. În momentul în care s-au pronunţat hotărârile de condamnare, nu mai avem ce discuta. Eu cred că acesta ar fi fost lucrul cu care doamna Kovesi trebuia să iasă: din miile sau sutele sau zecile de dosare trimise, care sunt condamnări! În acelaşi timp, eu sunt adeptul unei răspunderi nu numai penale, ci şi patrimoniale: ai furat – dai înapoi tot şi pe deasupra.

R.: Nu se vrea?

I.C.: Procedura de executare este un pic mai greoaie. Se declanşează greu, se invocă tot felul de excepţii şi contestaţii, apropo şi de cazul Antena 3. Sper ca DNA şi celelalte instituţii ale statului – în special pe domeniul achiziţiilor, pentru că acolo sunt cei mai mulţi bani – să găsească timp şi oameni să accentueze inclusiv latura preventivă.

„Sunt sume pe care nu ni le putem imagina”

R.: Când vorbim de suma uriaşă menţionată în raportul DNA, de peste 400 de milioane de euro, credeţi că este suma reală?

I.C.: Nu cred că este reală. E mult mai mare. Asta este cea dovedită sau pe care au reuşit să o probeze. Și acolo se fac expertize, iar expertizele sunt făcute de oameni, sunt subiective. Poţi fi dat în judecată pentru zece milioane de lei şi hotărârea definitivă să fie cu prejudiciu de două milioane de lei sau invers.

R.: Cum se evaluează când iei un ou sau o plasă cu cârnaţi cuantumul mitei?

I.C.: Vorbim de marea corupţie, când sunt sume pe care nu ni le putem imagina. Nu vorbesc de media sau mica corupţie, de ţigări sau o cafea. Astea sunt banalităţi şi nu formează obiectul cauzalităţii unui fenomen care macină societatea, cel al corupţiei. Cred că s-au făcut şi lucruri importante, de legislaţie şi punerea ei în practică. Cred că echipele instituţiilor abilitate au muncit mai mult şi mai solid, dar mai sunt multe lucruri de făcut. Dar, ca şi când faci un act de bine, să ne lăudăm mai puţin şi să muncim mai mult.

Atenţii pentru dosarele ANRP

R.: Vi s-a oferit şpagă?

I.C.: De multe ori. Este greu să rezişti unei tentaţii de acest fel când se vine cu sume pe care nu vi le puteţi imagina pentru chestiuni ce par banale. Cred că fac parte dintr-o generaţie mai rezistentă la astfel de tentaţii şi-i sfătuiesc pe cei tineri, nu doar din politică, să se păzească!

R.: Aveţi o explicaţie de ce se mai ia/dă şapgă când DNA este cu ochii pe toată lumea?

I.C.: Ideea fentării legii sau obţinerii unui beneficiu mare faţă de cât ar fi cel real sau alte dinamici în încasarea sumelor – pot fi explicaţii. Sunt multe lucruri prin care se doreşte „un ajutor extra”. Țineţi cont că nu avem lege a lobby-ului, iar orice acţiune pe care o faci trebuie să te gândeşti bine, mai ales în cazul demnitarilor, să nu fie trafic de influenţă. Acea barieră care desparte acţiunea de lobby de fapta penală este extrem de subţire şi rişti să ajungi uşor în partea cealaltă.

„Preferă să nu mă ajute sau să mă amâne”

R.: Pentru ce vi s-a oferit mită şi ce fel de mită?

I.C.: Și sume de bani, şi cadouri. Am avut solicitări pentru celebra ANRP. Cred că sunt la cabinetul senatorial peste o sută de solicitări. Noi le-am promis că trimitem materialele mai departe şi atât. Nici eu nu mi-am imaginat că poate fi aşa ceva la ANRP, doar cei care erau la Putere ştiau. Nimeni altcineva nu-şi imagina că acolo e o adevărată scurgere a banilor publici către persoane. La cei care vin la cabinet le spun: nu e nevoie să-mi dai nimic, fac asta pentru că e obligaţia mea profesională. Se uită cu ochi mari şi nu le vine să creadă. Societatea este bolnavă. Dacă spun că nu vreau să-mi dea nimic, omul spune că nu vreau să-l ajut. Când vrem să rezolvăm ceva, primul lucru la care ne gândim este la cine să mă duc să mă rezolve. A intrat în mentalul public. Angajaţii de la cabinet le spun celor care vin ca nu cumva să intre cu „ceva”, „că ies cu tot cu uşă”. Probabil că eu am avut anumită educaţie, independenţă economică, ce mi-au dat confortul de viaţă.

R.: Dumneavoastră vi s-a cerut mită vreodată?

I.C.: Personal, nu. Mai ales de când sunt în politica la vârf – este o anumită teamă. Preferă să nu mă ajute sau să mă amâne, decât să-mi dea de înţeles că ar fi mai bine să dau ceva. Că m-am dus eu cu flori sau cu un album de artă la cineva, am făcut-o şi ca mulţumire, şi de dragul cuiva. Ține de tradiţia poporului, dar subţirimea diferenţei duce ca de prea multe ori lumea să greşească.

Comentarii 4

Discuția cititorilor despre acest articol

  1. Jenica

    De 20 de ani te invarti in cercurile puterii d-le avocat si nu ai facut niciodata nimic pentru acest oras. Mita ai luat o viata intreaga si vei lua pana la pensionare.

    De 20 de ani ai aceeasi sintagma: :Broasca nu canta pe uscat”

    Spagarule!

  2. mihai tudorache

    „Jenica” cel cu frica, ca de ai fi fost cinstit, iti scriai numele fatis!
    Domnul senator este foarte dedicat orasului. Politician mai cinstit decat el, eu nu cunosc! Pe cand tu, postacule, care nu ai curajul sa iti afisezi identitatea reala, deja esti viciat! Mincinosule!

  3. om cinstit

    Societatea este bolnava de spaga.Pana si cel mai sărac om se duce la doctor cu ceva. Daca n’are bani, ia ceva de prin ograda si duce. Asa suntem crescuti. Sa dam! Multi sunt invatati sa ia! Mare lucru sa rezisti tentatiei. Ioan Chelaru este om muncitor, a invatat si a castigat cinstit ce are. Cel care munceste si castiga cinstit,doarme mai bine decat orice miliardar care are in buzunar bani nemunciti. Are curaj sa spuna lucrurilor pe nume. Asta e practica! Spaguiala!Dar cati ca el ar refuza-o? E mare lucru sa rexisti tentatiei, sa nu fi hapsan.

Adaugă un comentariu

Adresa de email nu va fi publicată. Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii.