Secretele din grădina unui colonel de Securitate

Fostul colonel de Securitate Ion Toderică sărbătorește 1 Mai prin muncă. El se dedică florilor din grădina unicat în Roman. Rigoarea și disciplina personale și-au pus amprenta pe cea mai bogată și ordonată grădină cu flori din oraș. Amintirile despre defilările de 1 Mai au chipul activiștilor de partid.

 

La 82 de ani, pentru fostul colonel de securitate Ion Toderică, ziua de 1 mai nu mai are semnificații speciale. O va petrece, ca întotdeauna în cei 32 de ani de cînd este la pensie, în grădină, pentru că Ion Toderică este pasionat de flori, de frumos și de ordine. Greu se lasă convins să vorbească despre vremuri apuse, dar i se luminează fața cînd este invitat să ne dezvăluie secretele din grădina sa.

 

Florile salută militărește

 

Aliniate, la comanda, florile salută militărește, răsplata lor pentru grija și dragostea cu care sînt răsfățate. În grădina din fața casei în care locuiește Ion Toderică, florile apar încă în mustul zăpezii și se trec toamna tîrziu, cînd cade prima zăpadă. „Îmi plac foarte mult florile, îmi place să grădinăresc. Cînd eram tînăr,  am locuit în Piatra Neamț și am pus viță de vie pe munte. Nimănui nu-i venea să creadă că se poate: am pus pămînt peste stîncă, pe Pietricica,  și am cultivat viță de vie. Aveam munca și plăcerea asta în sînge, sînt fiu de podgorean. De cînd sînt pensionar,  am trecut la cultivarea florilor, cu multe și mari satisfacții zilnice„, spune Ion Toderică.
Are în grădină lalele de toate culorile, narcise, crini de toate felurile, trandafiri, bujori, crizanteme. De cum deschizi poarta,  îți dai seama că grădina a fost făcută cu ochi și mînă de militar. Aproape nu-ți vine să crezi cum cresc toate de aceeași înălțime și cum nu îndrăznesc parcă să abată nici o frunză de la aranjamentul „trasat” de grădinar. Plantele cresc și înfloresc, parcă, „la ordin”, răsplătindu-l pe cel care le îngrijește, dar și pe cei care, în mod frecvent, se opresc pe trotuar pentru a le admira. „Mie mi-au plăcut întotdeauna ordinea și disciplina. Nu știu cum se face, dar am transmis și florilor aceste lucruri. Poate pentru că vorbesc mereu cu ele și le întreb ce mai au nevoie ca să crească și să înflorească„, spune Ion Toderică.
A învățat de cînd e pensionar tot felul de lucruri despre flori și despre grădinărit, un hobby pe care îl face „ca la carte”. „Am citit și  am învățat multe despre flori. Stau de vorbă și cu florăresele din piață, care,  de multe ori, nici nu știu ce vînd„, spune, amuzat,  colonelul grădinar.

 

Supraveghetor la defilările de 1 Mai

 

Înainte de a fi sărbătoarea grătarului care sfîrîie, a micilor și a berii, ziua de 1 Mai a fost sărbătoarea muncii. În perioada comunistă,  ziua era sărbătorită cu mare fast. De 1 Mai nu se lucra, oamenii se înghesuiai la cele cîteva gherete învăluite în fum de mici și la care se găsea, în mod excepțional, bere, dar abia după ce se încheia cel mai important moment al zilei: demonstrația. Cu mic cu mare, toți participau la defilarea din centrul orașului, care se termina cu un miting în fața tribunei special amenajate. Organizarea o făcea, fără nici un fel de imixtiuni și fără „învoiri”, partidul. Acolo se stabilea cu cîți oameni va participa fiecare instituție sau fabrică din oraș și cu ce „arsenal”, pentru că la defilare nimeni nu venea cu mîna goală: tablouri ale „tovarășului” și ale „tovarășei”, lozinci, pancarte cu îndemnuri la muncă și cu angajamente solemne sau, dacă nu, măcar o eșarfă tricoloră sau roșie, culoarea partidului, care trebuia să fluture frumos în bătaia vîntului.
La tribună stăteau oficialitățile: primul secretar, secretari de partid cu diverse atribuții, directori de la marile intreprinderi și mai ales secretarii de partid de la instituțiile mari. Toți erau foarte serioși, pentru că  organizarea impecabilă a defilării și a mitingului dovedea loialitatea față de partid. Discursuri erau puține„, își amintește fostul colonel de Securitate Ion Toderică.
A trăit din plin „febra” zilei de 1 Mai, și în calitate de „supraveghetor” și, apoi, cînd a crescut în funcție, de sus, de la tribuna oficială. Ca supraveghetor, postat în fața tribunei oficiale, cu fața către demonstranți, avea prilejul să vadă și pregătirile pe care le făceau organizatorii, care se străduiau ca totul „să dea bine” în fața mai marilor. „Erau manevre de culise, oamenii erau așezați cu mîna, mai ales în primele rînduri, după înălțime, după cum arătau, după pancartele pe care le țineau în mînă„, își amintește  colonelul pensionar Toderică momentul în care „se jucau” funcții. Proasta organizare sau un ochi neinspirat puteau fi catalogate drept lipsă de loialitate față de politica partidului. Supraveghetorii însă nu aveau timp de „efecte artistice”. Atunci cînd stăteau în fața tribunei,  rolul lor era acela de a urmări să nu se întîmple „ceva”. „Acel ceva putea însemna diverse lucruri. S-ar fi putut ca manifestanții să arunce cu pietre în prezidiu, ar fi putut striga lozinci care nu erau din cele înscrise în program, ar fi putut înjura conducerea„, spune colonelul pensionar Toderică.
Își amintește de un singur incident la care să fi fost martor și care să fi tulburat armonia demonstrației de ziua muncii. „Unul dintre demonstranți a strigat îndemnuri legionare. S-a petrecut demult, în 1958„, povestește Ion Toderică.

Manifestările se încheiau obligatoriu cu serbări cîmpenești. „Micul și berea erau și atunci regulă de 1 mai. Toată lumea avea apoi liber la distracție, se luau toate măsurile să fie mici și bere. Astăzi nu mai sînt demonstrații, dar parcă nici atîta veselie în ieșirile la grătar„, crede Ion Toderică.


COMENTARII

WORDPRESS: 2
  • aaa... 6 ani

    foarte frumoase sunt florile , minunate !!

  • gab 6 ani

    Si ce s-a intimplat cu acel rebel dupa ce l-a „raportat”?Nu mai exista entuziasm in a minca mici pentru ca se gasesc in permanenta si nu trebuie sa mai asteptam „sarbatori muncitoresti” ticluite mizerabil de care mi-e greata sa-mi amintesc,cu toate ca participam cu entuziasm la asemenea mascarade si din cauza indoctrinarii din educatie din anii 60-80 cind am facut scoala,si din cauza lipsurilor draconice din viata de zi cu zi a romanilor de atunci si de oricind.Si ne mai miram ca romanii sunt in stare sa aleaga orice bandit care le pune in traista in campanii electorale ceea ce primeau la cota pe timpul papucarului!DE altfel,tot respectul pentru dragostea pentru flori,cu toate ca si aici,prin obsesia pentru ordine specifica celor ce vor cu orice chip sa domine,e posibil sa distruga sublimul!

  • error: Content is protected !!