În fiecare an, pe 29 iunie sunt sărbătoriţi Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel. Sfinții Apostoli Petru și Pavel se bucură de o cinstire deosebită din partea Bisericii, fiindcă au fost „căpeteniile apostolilor”, contribuind la răspândirea cuvântului evanghelic în multe părți ale lumii. Cele două personaje ale istoriei religioase sunt simboluri ale credinței de nestrămutat și ale sacrificiilor supreme în numele Domnului. Sfinții Apostoli Petru și Pavel au marcat începuturile răspândirii creștinismului, au propovăduit noua religie și s-au jertfit pentru ea. Cei doi sfinți sunt sărbătoriți împreună deoarece au murit în aceeași zi, pe 29 iunie al anului 67, în timpul prigoanei creștine de pe vremea împăratului Nero.
Sfântul Apostol Petru, fratele Sfântului Andrei, s-a născut în Bethsaida, fiind fiul lui Iona, și a fost cel mai în vârstă dintre toți apostolii lui Isus Hristos. Petru devine deseori purtătorul de cuvânt al celorlalți apostoli. A propovăduit Evanghelia în Iudeea, Antiohia, Pont, Galatia, Capadocia, Asia și a ajuns spoi până la Roma. Minunile pe care le-a săvârșit au făcut înconjurul lumii, contribuind la convertirea la creștinism a mulți păgâni și iudei. Potrivit unei vechi tradiții, Sfântul Petru a cerut să fie răstignit cu capul în jos, dorind să arate deosebirea dintre chinurile sale și cele ale dumnezeiescului său Învățător.
Sfântul Apostol Pavel, născut într-o familie de evrei, se numea Saul. Acesta este crescut și educat în tradiția fariseică și devine persecutor al creștinilor din zelul sau față de religia părinților săi. În drum spre Damasc, unde se îndrepta pentru a-i aresta pe creștinii de acolo și a-i aduce la Ierusalim spre a fi judecați, i se arată Mântuitorul Iisus Hristos. Atunci are loc o revelație și devine un mărturisitor al creștinilor, fiind botezat de episcopul Damascului, schimbându-și numele în Pavel. A propăvăduit pe Hristos tuturor străbătând în trei călătorii misionare în toată Asia, Spania și Italia, înființând comunități creștine, hirotonind episcopi, preoți, diaconi.
Singura biserică din Roman cu hramul Sfinții Apostoli Petru și Pavel se află în cartierul Nicolae Bălcescu.
Tradiții populare de Sfântul Petru
În calendarul popular, Sânpetru de Vară marchează miezul verii agrare și perioada secerișului, preluând data (29 iunie) și numele Sfântului Apostol Petru din calendarul creștin. Sânpetru de vară este despărțit de fratele sau, Sânpetru de Iarnă, patron al lupilor, de aproximativ o jumătate de an. În tradiția populară, Sânpetru apare fie ca personaj pământean, fie ca divinitate celestă. În vremurile imemoriale, când oamenii erau foarte credincioși, Sânpetru de Vară umbla pe Pământ, singur sau însoțit de Dumnezeu. Adesea, Dumnezeu îl consulta la luarea unor decizii.
În povestirile și snoavele populare, Sânpetru este un om obișnuit: se îmbrăca în straie țărănești; se ocupa cu agricultura, creșterea animalelor și, mai ales, cu pescuitul. Fiind credincios, foarte harnic și bun sfetnic, Sânpetru este luat de Dumnezeu în cer, unde îi încredințează porțile și cheile raiului. Acolo, fiind mai mare peste cămările cerești, împarte hrana animalelor sălbatice, în special lupilor, fierbe grindina pentru a o mărunți prin topire și a deveni mai puțin periculoasă.
La marile sărbători calendaristice (Crăciun, Anul Nou, Bobotează, Mucenici, Sângiorz, Sânziene), Sânpetru poate fi văzut de pământeni la miezul nopții, când se deschide pentru o singură clipă cerul, stând la masa împărătească în dreapta lui Dumnezeu. Importanța sărbătorii este subliniată de postul care o precede. Local, sărbătoarea era anunțată de anumite repere cosmice și terestre: apariția licuricilor, amuțitul cucului, răsăritul constelației Găinușei și altele.
Comentarii