Deși familia ei trăiește de pe o zi pe alta, Mădălina Țența (foto) visează să poată scrie o carte de povești pentru copii. Fratele ei, elev în clasa a III-a, își dorește să ajungă preot.
Familia Țența locuiește, claie peste grămadă, într-o singură cameră, în una din casele dărăpănate de pe strada Ștefan cel Mare. Ușa încăperii se deschide direct în nămeții și în gerul de afară. Nici în cameră nu e prea cald. Nu au sobă – au avut probleme cu vecinii cu care împart casa, coșul de sobă e dărâmat și se încălzesc doar de la un reșou anemic. O pânză agățată pe sârmă desparte camera de locuit de bucătărie. În cameră stau, de-a valma, lucrurile pe care le-au strâns până acum în viață: câteva piese de mobilier învechite, televizorul, așternuturi și haine, jucării de căpătat, toate stăpânite de un aer înghețat, cu miros de mucegai și sărăcie.
Soții Țența nu au avut niciodată o casă a lor. S-au plimbat dintr-un cămin în altul, dintr-o casă în alta, cu lucrurile și copiii după ei, mai ales după ce capul familiei a rămas fără serviciu, când «Chimia», așa cum spune Ion Țența, s-a închis. De atunci, trăiesc din ajutorul social și din alocațiile celor doi copii. Ion mai lucrează prin piață, cară saci sau vinde la tarabă și ajunge acasă cu câțiva cartofi sau – ce-i drept, mai rar – cu bani.
Dacă planurile de viitor ale părinților nu trec mai departe de a doua zi, visurile copiilor merg mult mai departe. Mădălina este elevă în clasa a VIII-a și nu s-a dat bătută în fața condițiilor vitrege în care și-a trăit, până acum, cea mai mare parte din viață. Diplomele primite la școală și la concursurile la care a participat stau frumos ordonate. Mama le păstrează cu sfințenie. „Visul meu este să scriu o carte de povești. Am început deja să lucrez la acest proiect, am scris câteva povești și le-am dat doamnei profesoare de limba română să le citească, să-și facă o părere. Îmi place foarte mult limba română, să citesc, să scriu compuneri, să pictez„, spune Mădălina.
În timp ce povestește, coase cu grijă tivul unui palton întins pe pat. Își face, dintr-un palton vechi, unul pe măsura ei. De mulți ani a renunțat să-i mai scrie Moșului în preajma Crăciunului. Nu pentru că nu-și mai dorește nimic, ci pentru că știe că Moșul care vine la casa lor e și el sărac. George, fratele ei mai mic, continuă să-l aștepte, însă, an de an, și speră ca măcar câteva din dorințele de pe listă vor deveni realitate. Ar vrea un calculator, așa cum au mulți copii de vârsta lui, dar cheltuiala e de neconceput pentru familie. „Nici dacă aș strânge toți banii un an de zile nu aș putea să cumpăr unul„, spune, cu regret, tatăl.
„Sunt copii buni, cu note mari la școală. George vrea să se facă preot, e nelipsit de la biserică în fiecare duminică. Îmi doresc foarte mult ca măcar ei să aibă o viață mai bună”, spune Genoveva Țența. „Ne descurcăm greu, nu ne e rușine să spunem. Mulțumim lui Dumnezeu, însă, pentru ce avem în fiecare zi, că avem copiii sănătoși și, mai ales, că îi avem lângă noi„, spune Ion Țența.
Cum as putea face sa ii ajut, cu putin, pe cat pot?
Niciun raspuns? Domnisoara Cosette Zanocea – vedeti emailul meu, atasat la datele cerute pentru introducerea comentariului. Va rog sa imi raspundeti.
Altii au cate 7 case in care nu stau si intra in paragina dar nu pot ajuta din cauza legii.
In Strainatate este conceptul de House Sitting. Adica daca locuinta e nelocuita pentru mult timp si pui pe altcineva in loc- inchiriezi sau lasi pe cineva sa stea la tine cu conditia ca intretine locuinta.
La noi insa nu se poate ca daca lasi pe cineva in casa si nu vrea sa mai iasa nu mai scapi de ei decat dupa jdemilioane cheltuite pe procese. In Faforit sunt sute de apartamente goale folosite doar in August. Daca s-ar simplifica legea sau s-ar rula un program prin care autoritatile ar garanta ca chiriasul se muta cu preaviz de 30 de zile, in caz contrar ii evacueaza ei ar fi alta chestie.
Nu este de munca pentru ca romanul nu mai are un parc industrial si nici nu vrea sa dea drumul la oarece facilitati pentru industrii producatoare.
Toata lumea vrea afaceri in servicii si ne servim unul pe altul din produse cumparate din afara(orasului/zonei/tarii) De ce nu face primaria un concurs de anteprenoriat pentru tinerii sub 30 de ani si sa dea premiu finantare (din sponsori)?
Daca nu ne scoatem singuri din noroi nu o sa vina nimeni sa ne scoata, dimpotriva or sa vina sa ne afunde si mai rau.