Șapte poveşti de viaţă într-una, cu final dramatic

Un tânăr a murit după o operaţie pe cord care a durat nouă ore.  Pentru a face rost de bani, iubita a plecat la muncă în Italia, iar copilul a fost crescut de o elevă de liceu care a luat la BAC media 9,16. Mama şi copilul au fost alungaţi din casă de mama celui mort.

„Iubire, intru în operaţie, vorbim după. Dumnezeu o să aibă grijă de noi şi de copilul nostru!” – ultimele gânduri transmise femeiii alături de care a trăit bune şi rele şase ani, ultime cuvinte pe care fiul, Cristi, de numai patru ani, le va păstra ca pe singura lui avere de la tata. La vârsta lui, nu a înţeles că sâmbăta trecută l-a condus la groapă. Știe că e plecat, departe, departe… Îşi va aduce aminte de zilele bune în care tata, Cristian Gabriel Lupu, când se simţea mai bine, îl lua la plimbare ori inventa jocuri care le umpleau la amândoi inima de bucurie. Inima tatălui a cedat, la numai 37 de ani, iar pentru micul Cristi şi mama lui, Severina, a reînceput calvarul, altul decât cel cu spaima că-şi pierd omul drag. Spaima că nu au acoperiş deasupra capului.

Încurcate-s cărările vieţii, grea povara iubirii

O femeie tânără, frumoasă, puternică întreabă cu voce pierită cine poate să o ajute să capete adăpost pentru copilul ei, să nu umble ziua pe străzile oraşului, iar noaptea să-şi facă loc în casă de prieteni. Vocea stinsă şi hainele negre trădează suferinţa. La întrebarea „ce s-a întâmplat?” încep să-i curgă lacrimi bob pe obraz. Se fac râuri de lacrimi.

Povestea Severinei sparge şi impresionează şi o inimă de piatră. A povestit, şoptit, despre viaţa ei, iubirea ei, boala iubitului, chinul de a trăi decent din munca amândorura, eşecurile fiecăruia, durerea de a nu-l putea salva, copilul dus la creşa săptămânală cât a lucrat ea în Italia, ajutorul prietenilor, sacrificiul tinerei care a avut grijă de copilul ei, dar a luat BAC-ul cu 9,16, despre patroni şi colegii de serviciu de la Caremil – săritori, omenoşi şi înţelegători, iarăşi despre bani pentru operaţia de care avea nevoie iubitul… Iar lacrimile au izvorât continuu, din durere, umilinţe, griji, neputinţă, au udat bluza, canapeaua pe care a stat împietrită; păreau să nu se mai oprească.

S-au iubit şase ani, au încercat din răsputeri să facă faţă lipsurilor şi să muncească cinstit pentru a avea un trai decent.

„Cristi a lucrat la mai multe firme, dar cu pauze; nici sănătatea, mai ales în anotimpurile reci, nu-l ajuta, dar nici perioada asta prin care trecem nu ne dă prea mari şanse… Eu am avut noroc de oameni deosebiţi la Caremil: m-au înţeles, mi-au apreciat munca, m-au ajutat, au fost alături de mine şi la înmormântarea lui Cristi. Dacă n-ar fi fost ascita şi infecţia, care au apărut în ultimele luni, poate avea şansa unei operaţii care să-i ajute inima şi să-l salveze. A fost internat la Roman şi la Iaşi, i-au fost făcute analize, investigaţii şi medicii cardiologi i-au indicat intervenţie chirurgicală de înlocuire a două valve (mitrală şi aorta), iar cea de-a treia valvă (tricuspida) trebuia refăcută. Am hotărât împreună că ar trebui să merg la muncă în Italia, să adun nişte bani pentru operaţie. Am plecat pe 28 mai, el a rămas acasă să-şi continue tratamentul, iar pe băieţel l-am înscris la creşa săptămânală. Corina, fetiţa familiei Ciobanu, buni prieteni şi oameni de mare omenie şi generozitate, mă ajutase de când era copilul de numai opt luni, iar acum, deşi se pregătea pentru bacalaureat şi pentru admitere la Drept, s-a oferit să-l ajute pe soţul meu cât eram plecată”, povesteşte Severina Vişan. Corina Ciobanu a cunoscut-o pe Severina Vişan la Caremil.

„În vacanţa de vară de după clasa a IX-a, m-am angajat la o societate de textile din oraş, unde am cunoscut-o pe doamna Vişan. În vara următoare, mi-a propus să am grijă de băieţel care, pe atunci, avea opt luni. În timp, am început să mă ataşez de micuţ. Era un copil foarte ascultător. Doamna Vişan şi soţul ei au fost foarte corecţi cu mine. Mi-au pus la dispoziţie tot ce aveam nevoie, chiar şi acces la internet. Pe copil îl cunoşteam, pentru că obşnuia să îl mai aducă pe la fabrica unde lucram”, a spus Corina Ciobanu. Aceasta mai povesteşte, că în ultima perioadă, i-a fost mai greu să aibă grijă de copil, mai ales că a susţinut şi examenul de bacalaureat, pe care l-a promovat cu media 9,16.

„A trebuit să amân din orele de pregătire sau să le reprogramez. Mă mai ajuta mama şi fratele meu. În timp, am devenit prietenă cu doamna Vişan, care este o femeie cu suflet bun şi extrem de săritoare”, a mai povestit Corina.

O infecţie netratată i-a pus inima în pericol

Scenariul dramatic pare copie a unuia de film sau subiectul unui roman de dragoste cu final tragic, dacă n-ar fi dureros de real. Nefiind căsătoriţi, luaţi cu acte, cum se spune, Severina crede că n-au fost prea simpatizaţi de vecini, cel puţin ea „bucurându-se” de aprecieri şi apelative care nu pot fi scrise, din respect şi decenţă. Nici mama lui Cristian Gabriel n-a dat semne că-i bucuroasă de relaţia lor, mai crede Severina, deşi a mers cu ei pe la medici, a împrumutat bani din bancă pentru operaţie şi i-a cedat fiului spre folosinţă apartamentul de la bloc.

„Am vorbit zilnic, poate chiar de două ori pe zi cu Cristi, pe telefon sau email, vroiam să ştiu ce face, cum se simte, ce face băieţelul nostru, să fiu sigură că sunt bine amândoi. Erau zile şi zile, cîteodată spunea că-i este rău, în alte zile mă bucura cu vestea că nu a dus copilul la creşă, stau împreună. Internarea de la Roman l-a pus pe picioare, domnul doctor Firăstrău l-a stabilizat şi l-a scăpat de infecţie. Recomandată fiind operaţia, am făcut demersuri la Târgu Mureş, unde s-a internat pe 23 iunie, după ce medicul cardiolog Radu Căpâlnă a primit şi evaluat toate documentele medicale puse la dispoziţie de doctorul Firăstrău. Operaţia programată marţi, 2 iulie, a durat nouă ore, după care l-am sunat pe doctor. Mi-a spus că n-a rezistat nici măcar o oră după operaţie, s-a prăpădit”, reuşeşte să-şi adune cu greu cuvintele, printre şiroaie de lacrimi, Severina.

Sentinţa, ca lecţie de viaţă, este dată de specialist.

„Orice pacient care este diagnosticat cu boală aortică reumatismală şi insuficienţă respiratorie de gradul III are dureri foarte mari, picioare umflate şi necesită tratament în compartimentul de terapie intensivă. Când este vorba de boală reumatismală, ea se dobândeşte din copilărie. Cel mai probabil, a făcut o infecţie netratată, o amigdalită cu stafilococ, ceea ce i-a creat probleme cardiace. După o anumită vârstă, acestea se decompensează, iar tratamentul se face numai în compartimentul de terapie intensivă. Cei mai mulţi pacienţi au nevoie de intervenţii chirurgicale. În lipsa lor, se ajunge foarte repede la deces”, a declarat medicul cardiolog Victor Firăstrău, şeful secţiei Cardiologie din cadrul Spitalului Municipal de Urgenţă Roman.

Omenie şi înţelegere de la străini

Pe iubitul ei l-a găsit la capela cimitirului, adus de la spital de mama lui. Severina şi-a luat copilul de mână, mulţumind familiei Ciobanu, şi în special Corinei, pentru grijă şi omenie, şi-a luat rămas bun de la cel pe care l-a iubit, apoi a încercat să se întoarcă acasă, în apartamentul în care locuiseră împreună. Mama lui Cristi nu o recunoaşte ca noră, nici pe nepot, singura lor şansă fiind tot familia Ciobanu care, deşi are doar un apartament cu două camere, probleme de sănătate şi de natură financiară, a găsit loc şi pentru ei. O noapte, două, trec greu, dar o viaţă?! Apelurile Severinei la 112, chiar în ziua înmormântării, s-au soldat cu intervenţia imediată la uşa apartamentului în cauză, dar la ce bun dacă mama nu deschidea uşa…

„Sâmbătă, 6 iulie, la ora 18.48, a fost apelat numărul unic de urgenţă 112 de doamna Vişan, care reclama faptul că soacra nu o lasă să intre în apartament. La faţa locului a fost trimis un poliţist de la Ordine Publică, ce a discutat cu doamna şi i-a explicat căile legale prin care poate să-şi recuperezee bunurile. Oricum, noi am primit o plângere pe care o vom analiza cu prioritate”, a declarat comisarul şef Dragoş Bălău, şeful Poliţiei municipiului Roman.

Conform legislaţiei în vigoare, recuperarea bunurilor materiale, în acest caz, se poate face prin ordonanţă prezidenţială, cu sprijinul unui executor judecătoresc. După două zile şi nopţi de nesomn, solicitarea de ajutor adresată Direcţiei de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Neamţ a avut, în câteva ore, soluţie, directorul Cristina Păvăluţă oferindu-i loc pentru ea şi copil la un centru maternal din Roman. Poliţia, unde a mers în audienţă, promite tot sprijinul, mediatori şi avocaţi promit soluţii în baza noului Cod al Familiei, care reglementează egalitatea de tratament juridic al copilului născut în afara căsătoriei cu cel al copilului născut din căsătorie. Severina speră ca bunica să-şi recunoască nepotul, să accepte că durerea lor este diferită, dar la fel de mare, iar după moartea lui Cristi să-i permită măcar să-şi strângă lucrurile din casa în care încă sunt vii amintirile unei iubiri ca-n filme.