Revedere „de aur” la „Roman Vodă”

Absolvenţii promoţiei 1964 a Colegiului Naţional „Roman Vodă” au revenit la şcoală, după 50 de ani.

Absolvenţii promoţiei 1964 a Liceului „Roman Vodă”, cum se numea atunci Colegiul de astăzi, s-au revăzut sâmbătă, 14 iunie, după jumătate de veac. A fost cea de-a doua revedere a acestei generaţii, după prima, organizată la 20 de ani de la terminarea liceului, la care nu au reuşit să se strângă însă decât puţini colegi. Un adevărat tur de forţă al comitetului de organizare, care a reunit, de această dată, în sala de festivităţi a liceului, mai bine de jumătate dintre dintre foştii colegi de generaţie, unii dintre ei veniţi de la mii de kilometri.

„Cea mai mare realizare a mea, dincolo de invenţiile şi inovaţiile pe care le-am făcut, dincolo de faptul că pot spune că am ridicat o fabrică, de dincolo de cei doi copii minunaţi pe care îi am şi de nepot, e că am reuşit să duc la capăt această întâlnire şi că suntem, astăzi, aşa de mulţi, aici”, a spus inginerul Ioan Stoian, membru în comitetul de organizare.

Cu multă emoţie, absolvenţii de acum 50 de ani au redeschis împreună caseta cu amintiri nepreţuite, închisă cu jumătate de veac în urmă. Au avut bucuria de a avea alături câţiva dintre foştii profesori şi diriginţi, profesorii Lidia Corduneanu, Natalia şi Ovidiu Rusu, Rodica Popescu, Emanoil Mihăilescu.

„Am păşit în liceu cu emoţie în suflet – eram boboci, eram timizi, eram un strop de inocenţă. Am parcurs viaţa de licean cu zâmbete şi lacrimi, am învăţat din greşeli, am încercat să fim o famiie. Am valsat fericiţi cu nota 10, dar am cunoscut şi paşii furtunoşi de tango ai notei 4. Ne-am îndrăgostit şi am suferit, crezând că se termină lumea, dar am renăscut apoi, din propria cenuşă, ca pasărea Phoenix. Au trecut 50 de ani. 50 de ani de luptă cu viaţa, 50 de ani de realizări şi speranţe, de încercări şi cruciade sufleteşti, 50 de ani în care am încercat să ne smulgem mediocrităţii vieţii, pentru a ţinti un vis al copilului din sufletul nostru. Despărţirea temporală şi temporară nu ne-a putut separa sufleteşte. Suntem împreună din nou, vechi amici şi colegi, vechi profesori şi modelatori de suflete, mereu aceiaşi şi totuşi schimbaţi”, a spus Elena Hâpea, care ţi-a sumat rolul de moderator al reuniunii.

„Am intrat de foarte multe ori în această şcoală, am fost elev, am predat la „Roman Vodă”, dar emoţii ca astăzi nu am avut niciodată. M-am întrebat mereu, oare cine mai vine, oare o să-i mai cunosc, oare ei mă mai cunosc pe mine ? Mă temeam că am uitat tot, dar când am intrat aici mi-am dat seama că mi-am amintit tot şi de toată lumea. Am fost o generaţie care a avut norocul unor profesori de 100 de karate, o echipă care ne-a fost model, apoi, toată viaţa”, a spus profesorul pensionar Lazăr Mihalache, fost director al Şcolii nr. 9.

„Mă simt ca şi cum m-aş uita la nişte fotografii vechi, uşor blurate; sub oamenii în toată firea de acum revăd copiii care eram atunci”, a spus Costel Stafie, care a venit de la Constanţa pentru a-şi vedea colegii şi profesorii, prima dată de la terminarea liceului. În cei 50 de ani care au trecut de la terminarea liceului a străbătut toate oceanele lumii, a ajuns până în vârful carierei pe care o poate atinge un ofiţer de marină, a predat la Academia Navală din Constanţa şi în străinătate, a scris cărţi de specialitate şi beletristică. La „Roman Vodă”, a pus baza pentru ceea ce a construit în viaţă. Jean Herşcovici a venit din Israel, special pentru a-şi revedea colegii.

„Am plecat din România chiar după ce am terminat liceul. Întâi am făcut acolo armata obligatorie, trei ani, după care am făcut facultatea de electronică la Universitatea Tehnică din Haifa. Am rămas ca asistent la facultate, apoi am intrat în sistemul şcolilor tehnice israeliene, am înfiinţat un colegiu în Nordul Israelului, care, în perioada în care l-am condus, avea 5.000 de elevi, era cel mai mare din ţară. Am lucrat apoi ca inspector în sistemul colegiilor de subingineri din ţară şi lucrez acum în sistem prin propria agenţie. Trebuie să amintesc aici de domnul profesor Cojocaru şi să spun că datorită lui, şi a matematicii pe care am învăţat-o cu dumnealui, în primul an de facultate mi-am meditat colegii. Sunt foarte fericit că am reuşit să vin aici, am găsit atâţia oameni de care îmi aminte şi care îşi amintesc şi ei de mine”, a spus Jean Harel, Herşcovici în catalogul de acum 50 de ani.

„Fiecare revedere de promoţie este unică, înseamnă amintiri diferite, înseamnă alţi profesori prezenţi, alţi foşti elevi. Însă în toate aceste evenimente este un element comun, emoţia cu care se întorc la şcoală, pe care o simt astăzi la toţi cei prezenţi. Liceul a însemnat, se vede astăzi foarte bine, o perioadă distinctă în viaţa dumneavoastră, păstrată bine în sertarul cu amintiri. Faptul că nu aţi uitat de bătrânul liceu și realizările pe care ni le împărtăşiţi sunt argumente puternice pentru noi pentru a merge mai departe, pentru a ţine, în continuare, ştacheta sus. Dumneavoastră, când aţi fost aici, aţi făcut ceea ce trebuia. Este acum rândul nostru să facem ceea ce trebuie”, a spus profesoara Mihaela Tanovici, directorul Colegiului Naţional „Roman Vodă”. Absolvenţii promoţiei 1964 şi-au dat întâlnire şi duminică dimineaţă, la Arhiepiscopia Romanului, unde au participat la o slujbă oficiată în memoria foştilor colegi şi profesori care nu mai sunt printre noi.