Rașela, pe patul de moarte…

Rașela, pe patul de moarte:
– Ițic, trebuie să-ți mărturisesc ceva: Ștrulică ăsta mic, copilul nostru, nu e al tău.
– Dar cu cine l-ai făcut?
– Cu studentul care a fost în gazdă la noi.
– Și, cum l-ai convins?
– I-am dat bani…
– Și, de unde ai avut banii?
– Din buzunar, de la tine…
– Și, atunci, de ce zici că nu e copilul meu…?!