Protectorii creştinismului, sărbătoriţi la Roman

Prin edictul de la Milano, împăratul Constantin a acordat libertatea de cult a creştinismului, aceasta devenind religie de stat în Imperiul Roman. Împărăteasa Elena este cinstită ca sfântă în întreaga creştinătate, pentru grija pe care a purtat-o săracilor şi oamenilor simpli, pentru evlavia şi credinţa sa puternică.

Sfinţii împăraţi Constantin şi Elena, sărbătoriţi pe 21 mai, au rămas în istoria creştinismului ca două dintre cele mai de seamă personalităţi. Datorită lor, vechea lume păgână avea să apună, iar lumea creştină avea să crească. Vieţile primilor împăraţi creştini, Constantin şi Elena, ne apar pilduitoare şi deosebit de frumoase. Împăratul Constantin a fost cel care a acordat libertate creştinismului, prin Edictul de la Milano, din anul 313. De numele lui se leagă convocarea primului Sinod Ecumenic la Niceea, din 325, cu scopul de a consolida unitatea credinţei creştine. Cu aceeaşi credinţă ca cea a fiului ei, împărăteasa Elena, mama lui Constantin, l-a susţinut în toate acţiunile. Aceasta a reuşit să descopere pe dealul Golgotei crucea pe care a fost răstignit Iisus Hristos şi locul în care Mântuitorul a fost îngropat. Pe acest loc s-a ctitorit Biserica Sfântului Mormânt. Constantin s-a stins din viaţă pe 21 mai 337. În semn de respect pentru primul împărat creştin, domnitorul Șerban Cantacuzino a ridicat Catedrala Mitropolitană din Bucureşti, ce poartă hramul celor doi împăraţi prăznuiţi astăzi.

În tradiţia populară se vorbeşte despre împăraţii Constantin şi Elena ca despre părinţii Sfintei Cruci. Această zi era cunoscută în calendarele populare sub numele de „Constantin Graur” sau „Constantinul Puilor”, deoarece, din această zi, păsările din pădure încep să-şi înveţe puii să zboare.

Lăcaşul de cult din Roman care îşi serbează hramul este cel situat pe bulevardul Republicii. Biserica „Constantin şi Elena” din Roman a fost construită între anii 1938 – 1951, cu osteneala primului ei preot, Constantin Platon, şi cu mijloacele băneşti adunate de la enoriaşii parohiei nou-înfiinţate. Din lipsă de fonduri, lăcaşul de cult a fost ctitorit fără pridvor, intrarea fiind direct în naos. Începând din anul 1990, lăcaşul de cult a suferit transformări realizate prin strădania preoţilor Remus Scântee şi Ştefan Chelaru. Astfel, episcopul Eftimie Luca a dispus construirea unei clopotniţe pentru obţinerea pronaosului care lipsea bisericii. Lucrările au fost finalizate în anul 2002, când PS Ioachim Băcăuanul a făcut slujba de resfinţire a bisericii.