Profesorul Mircea Gligor se mută în ceruri

Elevi, părinţi, cadre didactice şi cunoscuţi, întreaga comunitate romaşcană deplânge moartea fulgerătoare a profesorului de fizică Mircea Gligor. Profesorul a murit miercuri, 25 februarie, în timpul orei de fizică pe care o susţinea la clasa a VI-a. Cadrele medicale sosite la faţa locului nu au mai putut face nimic pentru a-l salva. Doctor în fizică, cu studii postdoctorale în Belgia, profesorul Gligor s-a dedicat şcolii, fiind iubit de elevi şi respectat de colegi. 

Colegiul Naţional „Roman-Vodă” din Roman este în doliu. Profesorul de fizică Mircea Gligor a murit miercuri, 25 februarie, în jurul orei 8.30, lăsând în urmă lacrimi şi regrete. Decesul profesorului a survenit dimineaţă, în timpul orei pe care o susţinea la clasa a VI-a. Profesorului i s-a făcut rău, elevii fiind nevoiţi să anunţe conducerea liceului. Cadrele medicale sosite la faţa locului nu au putut decât să constate că Mircea Gligor murise în urma unui infarct. Tragedia i-a marcat atât pe colegii de catedră, dar şi pe elevii care erau la cursuri.

Profesorul, în vârstă de aproape 52 de ani, a pregătit generaţii de elevi, mulţi dintre aceştia fiind câştigători de concursuri şi olimpiade şcolare naţionale. S-a făcut remarcat prin profesionalism şi seriozitate. Doctor în fizică, profesorul Gligor s-a perfecţionat continuu, cerând acelaşi lucru de la propriii elevi. Vorbea întotdeauna cu pasiune despre profesia pe care şi-a ales-o şi despre disciplina pe care a predat-o neîntrerupt, timp de 28 de ani. Într-o vreme în care fizica a căzut într-un con de umbră, profesorul Gligor a ştiut să găsească resorturile cu care să arate copiilor frumuseţea şi misterele disciplinei.

El a lăsat în urmă o familie îndurerată şi proiecte nefinalizate. A urcat la ceruri şi, de acolo, de sus, îi va veghea şi proteja pe toţi cei care l-au iubit.

O viaţă în slujba ştiinţei

Profesorul Mircea Gligor s-a născut pe 13 mai 1963, în localitatea Sărmaş, judeţul Mureş. A absolvit Facultatea de Fizică din cadrul Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca, ca şef de promoţie, în anul 1986. Din acelaşi an, a devenit profesor de fizică la Liceul „Roman-Vodă” din Roman. În perioada 1997-2003, şi-a pregătit doctoratul în fizică aplicată în economie şi ştiinţele sociale. A susţinut, în 2004, lucrarea „Modele termodinamice şi statistice pentru studiul sistemelor socio-economice disipative”, sub îndrumarea profesorului universitar doctor Margareta Ignat, de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, obţinând distincţia „Summa Cum Laude”. În 2003, a fost recompensat de Academia Română cu Premiul „Ștefan Procopiu”.

Pregătirea pentru doctorat l-a ajutat să-şi construiască o mentalitate de învingător. Datorită activităţii sale de cercetare, a fost admis la studiu cu o bursă postdoctorală la Universitatea din Liège (Belgia), având ca îndrumător un nume celebru în lumea ştiinţifică, profesorul Marcel Ausloos.

„Nu cred că se poate vorbi de avantaje materiale sau profesionale la catedră, obţinute în urma doctoratului, care să compenseze activitatea desfăşurată. Obţinerea acestui titlu îţi dă curaj şi te întăreşte, te face să gândeşti ca un învingător. De multe ori, după aceea, vorbindu-le  copiilor, le-am spus că rezolvarea unei probleme dificile, a unei probleme date la o olimpiadă naţională sau internaţională reprezintă munca lor de cercetare. Munca de cercetare reprezintă un antrenament extraordinar pentru oricine şi pot spune că în acest domeniu am avut parte de doi îndrumători excepţionali, profesorul Margareta Ignat, de la Universitatea din Iaşi, şi profesorul Ausloos”, spunea profesorul Mircea Gligor.

A participat la conferinţe naţionale şi internaţionale, cum ar fi „Econophysics and Complexity”, în 2005, în SUA, şi, din 2008, la „Workshop International EDEN – Exploratory Domains of Econophysics News”, la Piteşti.

Colegii de catedră regretă pierderea unui profesor deosebit

Cadrele didactice din liceu, dar şi cei cu care profesorul Mircea Gligor a colaborat, sunt în stare de şoc. „În cei 52 de ani de viaţă, profesorul Mircea Gligor a repetat traiectoria formării unei personalităţi: anii de şcoală, de facultate, integrarea în sistemul de învăţământ, gradele didactice, doctoratul, postdoctoratul. Biografia seacă a fişei postului nu acoperă imaginea profesorului de la catedră, a colegului de cancelarie, a prietenului, a soţului, a tatălui. Mircea Gligor a fost o prezenţă discretă, o fire deschisă, atent la ce e în jur şi distant cu tot ce l-ar putea distrage, un zâmbet cald, înţelegător, uşor amuzat de spectacolul cotidian ale cărui fire nevăzute le întrezărea cu iuţime. Se străduia să fie optimist pentru copiii lui, de acasă şi de la şcoală, gândindu-le viitorul în parametrii dezvoltării personale şi unicităţii umane. Îşi simţea discipolii, intuia felul în care te poţi adresa pentru a-i câştiga de partea ta, le vorbea despre limbajul universal al fizicii şi despre dimensiunea ei reală în spaţiul mintal intelectual al fiecăruia. Știa să fie convingător, riguros, fără rigiditate şi inflexibilitate, demonstrând, prin fluenţa gândirii proprii, că fizica este un poem al viziunii divine asupra universului. Mircea a fost colegul căruia i te puteai adresa cu orice rugăminte, colegul care nu îşi refuza colegii, indiferent de ziua din săptămâna pentru care era solicitat, colegul discret, retras în timpul orelor libere în faţa ecranului calculatorului, pregătind materiale pentru elevi, pentru conferinţe şi comunicări. Mircea era mintea bogată, cultura de tip enciclopedic pe baza căreia realiza sinapse între noţiuni şi domenii multiple, lecturile beletristice şi filosofice care îl făceau un minunat partener de discuţii şi un adversar redutabil în polemică. Mircea a fost soţul şi tatăl care a lăsat nescrise paginile cărţii de amintiri în care Liliana, Iolanda şi Cosmin îi vor adăuga prezenţa, zâmbetul, privirea fără ecranul despărţitor al veşnicilor ochelari. Mircea Gligor, profesorul, îşi începea orele de fizică la clasa a VI-a printr-un clip în care macrouniversul se dezvăluia ca parte a fiecărui element din microunivers. Din timpul orei de fizică de la clasa a VI-a, Mircea Gligor a plecat să-şi predea principiul Vieţii trăite altfel în dimensiunea lumii în care a crezut. Dumnezeu să îl ierte!”, se spune în mesajul de condoleanţe trimis de colectivul Colegiului Naţional „Roman-Vodă”.

Profesorul Viorel Stan, inspector şcolar general al Inspectoratului Școlar Judeţean Neamţ, deplânge moartea fulgerătoare a colegului şi prietenului Mircea Gligor.

„Vestea trecerii la cele veșnice a profesorului Mircea Gligor mi-a îndoliat sufletul. Am fost prieten şi coleg cu Mircea şi m-am bucurat de ajutorul lui în momente fundamentale ale vieţii mele. A fost un profesionist, fără a exagera, un om de ştiinţă, un profesor de înaltă ţinută profesională. Titlul de doctor în fizică, premiile Academiei Române pentru lucrarea sa «Econofizica», privind modelarea sistemelor economice prin modele fizice, reliefează personalitatea unui pilon fundamental al învăţământului nemţean. Îmi amintesc cu consideraţie de momentul în care, în etapa de pregătire a lucrării mele de doctorat, am lucrat împreună pentru identificarea şi clarificarea unor probleme de modelare în econofizică. A plecat dintre noi un om pe care l-am respectat pentru valoarea lui profesională excepţională. Sunt convins că, acolo unde a plecat, este înconjurat de suflete mai înţelegătoare şi mai tolerante. Să-i fie ţărâna uşoară!”, a spus Viorel Stan, inspector şcolar general al ISJ Neamţ.