Primarul vrea aerodrom la Roman

Edilul nu exclude realizarea aerodromului din fonduri europene.

Primarul municipiului Roman nu a renunţat la ideea construirii unui aerodrom în oraş. Anul trecut, realizarea acestui obiectiv părea foarte aproape de realitate, după ce patronul unei fabrici de avioane din Valea Enei a intenţionat să se mute la Roman. Patronul fabricii avea nevoie de aerodrom pentru testarea avioanelor care ieşeau de pe linia de producţie. Pista nu s-a mai realizat, fiindcă patronul nu a avut condiţii la Roman pentru a-şi finaliza proiectul. Un alt impediment a fost acela că administraţia locală identificase un teren adecvat pentru pistă, dar nu toată suprafaţa era a municipiului Roman. Cu toate aceste impedimente, primarul Laurenţiu Dan Leoreanu consideră că un aerodrom va fi util municipiului Roman.

„Sunt tot mai mulţi investitori importanţi care au venit la Roman, în ultima perioadă. Iar numărul de avioane uşoare este tot mai mare în ţară, fiindcă acestea costă cam cât o maşină de lux. O firmă puternică îşi permite un aparat de zbor de acest tip. Am purtat discuţii cu proprietari de avioane uşoare, s-ar putea face acest proiect la noi”, a afirmat şeful administraţiei locale.

Laurenţiu Dan Leoreanu nu exclude posibilitatea realizării unui aerodrom cu bani europeni, dacă în următorul exerciţiu financiar se va identifica o asemenea oportunitate.

În perioada interbelică, în Roman a existat un aerodrom, unul dintre cele mai importante din Moldova, fiind utilizat de către Armata Română în cel de-al doilea război mondial. Ulterior, importanţa acestuia s-a diminuat, astfel că ultimul miting aviatic pe aerodromul din Roman a avut loc în anul 1963, pentru ca, în 1979, pe terenul aerodromului să se construiască Întreprinderea de Fire şi Fibre Poliamiadice, închisă şi aceasta după 1990.

Conform legislaţiei în vigoare, o pistă de aerodrom trebuie să permită aterizarea, rularea şi staţionarea avioanelor la sol, terenul trebuie să fie plan şi să nu prezinte denivelări pe suprafaţa de mişcare, să fie într-o zonă neafectată de inundaţii şi să permită drenarea naturală a apelor pluviale în caz de precipitaţii. Delimitarea explicită a unei piste de decolare-aterizare se va realiza pe lungimea de minimum 500 de metri şi lăţimea de minimum 30 de metri, în cazul pistelor înierbate (naturale) sau pe lungimea de minimum 500 de metri şi lăţimea de minimum 18 de metri, în cazul pistelor pavate, astfel încât să corespundă caracteristicilor şi cerinţelor de operare ale avioanelor preconizate să utilizeze pista.