Postul Paştelui, cel mai aspru post din an

Postul Paştelui durează 40 de zile şi este perioada de pregătire pentru Învierea Domnului.

Începând de luni, 3 martie, şi până pe 19 aprilie, credincioşii ortodocşi intră în perioada Postului Mare. Postul Paştelui este cel mai lung dintre cele patru posturi de durată ale Bisericii Ortodoxe – Postul Învierii Domnului, Postul Naşterii Domnului, Postului Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel şi Postul Adormirii Maicii Domnului. El a fost orânduit de Biserică pentru pregătirea celor care, odinioară, urmau să primească botezul la Paşte şi ca un mijloc de pregătire sufletească a credincioşilor pentru întâmpinarea cu vrednicie a comemorării anuale a Patimilor şi a Învierii Domnului. Totodată, perioada postului ne aduce aminte de postul de 40 de zile ţinut de Mântuitor înainte de începerea activităţii sale mesiatice, de unde i s-a dat şi denumirea de Patruzecime.

În primele trei secole, durata şi felul postirii nu erau uniforme peste tot. Începând de la sfârşitul secolului al III-lea, Postul Mare a fost împărţit în două, cu denumiri diferite: Postul Patruzecimii (postul prepascal), care ţinea până la Duminica Floriilor, având o durată variabilă, şi Postul Paştilor (postul pascal), care ţinea o săptămînă, adică din Duminca Floriilor până în cea a Învierii, care era şi cel mai mai aspru. Uniformizarea datei Paştelui a fost hotărâtă la Sinodul I Ecumenic de la Niceea, din anul 325. Biserica de Răsărit (Constantinopol) a adoptat definitiv vechea practică, de origine antiohiană, a postului de şapte săptămâni, durată pe care o are şi astăzi.

Mântuitorul a recomandat postul ca pe un mijloc de luptă împotriva ispitelor, stăruind că nu trebuie practicat numai cu forme extreme, după obiceiul iudeilor, ci cu bunăvoie şi cu conştiinţa că, postind, se săvârşeşte o faptă plăcută lui Dumnezeu.