Pogorârea Sfântului Duh, ziua de naștere a bisericii creștine

Duminică, 4 iunie, credincioșii ortodocși și catolici sărbătoresc Rusaliile. Pogorârea Sfântului Duh sau Rusaliile reprezintă o sărbătoare creștină importantă, prăznuită întotdeauna duminica, la 50 de zile după Paști, motiv pentru care în popor sărbătoarea se mai numește și cincizecime.

Sărbătoarea, care este considerată și ziua de naștere a bisericii creștine, comemorează coborârea Sfântului Duh asupra ucenicilor lui Isus din Nazaret. Sfântul Evanghelist Luca, în „Faptele Apostolilor” (cap. 2), istorisește momentul în care Duhul Sfânt, sub chipul unor limbi de foc, a umplut de darurile sale pe Apostoli, pentru început aceștia căpătând marea putere de a grăi în limbi necunoscute de ei până atunci. Spre mirarea multor oameni aflați în Ierusalim, cei doisprezece au început să predice învățătura Mântuitorului către neamuri, în diferite limbi, deși acești ucenici erau știuți de mulți dintre cei prezenți ca fiind evrei simpli, în nici un caz preocupați de învățarea limbilor străine.

În credința populară, Rusaliile sunt niște ființe fantastice, malefice, asemănătoare ielelor, care umblă prin văzduh începând cu ziua de Strat de Rusalii (miercuri, a 25-a zi după Paști) și provoacă mult rău oamenilor: îi pocesc, îi schimonosesc și îi înnebunesc pe toți cei care nu le respectă zilele. De aceea, femeile nu lucrau nimic în toate miercurile care se derulau de la Stratul de Rusalii până la Duminica Mare. În Duminica Rusaliilor, oamenii merg la biserică cu ramuri verzi de tei, pe care le sfințesc și pe care le arborează apoi la porți și foișoare. Tradiția are rădăcini adânci, ramurile verzi sfințite având menirea de a apăra gospodăria de invazia spiritelor rele. Parte dintre ramurile de tei folosite la Rusalii sunt păstrate peste vară pentru a putea fi folosite în practicile de alungare a furtunilor și a grindinii. Preotul și sătenii ieșeau în câmp a doua zi de Rusalii, pentru a sfinți apa și a stropi câmpul, crezându-se că, astfel, nu va bate grindina.

Moșii de vară, ținuți în sâmbăta Rusaliilor, reprezintă unul dintre cele mai importante momente ale cultului morților. Se credea că sufletele morților, după ce au părăsit mormântul în Joia Mare și au zburat slobode timp de 50 de zile, se întorc în lumea subterană în sâmbăta Rusaliilor. Pentru ca această reîntoarcere să se desfășoare fără incidente, oamenii săvârșeau rituri de înduplecare și de îmbunare a spiritelor morților: împodobeau gospodăriile și mormintele cu ramuri de tei și făceau pomeni fastuoase.

De Rusalii se dau de pomană vase de lut sau de porțelan, căni, străchini și vase de lemn (cofe, cofăiele), împodobite cu flori și umplute cu lapte, vin sau apă. În unele comunități, ritualul de pomenire are loc în cimitire, unde mormintele sunt curățate și împodobite din timp, iar lumânările ard întreaga perioadă în care se desfășoară ceremonialul. În aceste zile, la porțile cimitirelor se întind mese pline cu colaci și sticle de vin împodobite cu verdeață și flori și au loc slujbe de pomenire, oficiate de preotul satului, după care acesta parcurge întregul cimitir pentru a sfinți fiecare mormânt. După încheierea ceremonialului, sătenii își dăruiesc unii altora ofrandele sfințite de către preot sau le împart săracilor.

Lăcaşul de cult din Roman care îşi sărbătoreşte hramul în ziua de Rusalii este biserica situată pe strada Libertăţii, cunoscută de romaşcani sub numele de Biserica Armenească.