Petru Sandu, un director de cursă lungă

Născut în județul Suceava, Petru Sandu este cel care a înființat, în anul 1990, Liceul cu Program Sportiv. Petru Sandu își amintește cu drag rezultatele înregistrate, sportivii de performanță antrenați la Roman, dar și înviorările „cu surprize” din cantonamente.

Petru Sandu s-a născut în Dolhești (Suceava), în 1948, 2 august. Este o personalitate, în Roman, cel puțin. Nu se dă bătut ci, dimpotrivă, este cel care, de mai mult de 20 de ani, este în fruntea școlii numite Liceul cu Program Sportiv Roman. Mai are aproape un an pînă la vîrsta pensionării pe care, fără să o spună, neapărat, deschis, vrea să o atingă tot în funcția de director al acestui liceu. A urmat cursurile Facultății de Educație Fizică și Sport din Bacău, în perioada 1976-1979, pe care le-a absolvit cu specializarea fotbal. A fost repartizat să profeseze la Liceul Teoretic de la Dolhasca. N-a durat prea mult și a venit la catedra de fotbal a Clubului Sportiv Școlar Roman.

CSȘ – LPS – Petru Sandu

„Am fost profesor și director la Clubul Sportiv Școlar Roman. În 1990 am înființat Liceul cu Program Sportiv Roman. Am propus colegilor mei, atunci, înființarea liceului cu secțiile sportive din cadrul clubului sportiv, adică preluarea secțiilor de handbal și atletism. Mai tîrziu au luat ființă secțiile de judo, lupte și baseball. Am întîmpinat greutăți din cauza bazei sportive și a localului pentru liceu. S-au făcut demersuri și apoi am reușit să preluăm toată baza sportivă de la Constantinescu Nehoi, în afară de sala de atletism, care aparține Clubului Atletic. Încet, încet, am reușit să funcționăm în clădirea actuală, cu săli de clasă, cabinete și laboratoare, dar și cu internat, cantină, teren și săli de antrenament. Am pornit de la o singură clasă, preluată de la Liceul «Roman Vodă», clasă cu program sportiv. În primii ani am funcționat doar la clasele de la a 9-a și pînă la a 12-a, apoi am avut și clase de gimnaziu„, spune Petru Sandu despre începuturile sale și ale școlii pe care o conduce.

„15 oameni, cu tot cu mine”

Cîteva decenii de muncă la catedră și-au lăsat amprenta asupra celui care se descrie a fi în trening, cu șapcă, zi de zi, de la ora 7, din prima și pînă în ultima zi a săptămînii. „40 de ani în învățămînt reprezintă munca mea, dintre care 36 de ani la LPS sau CSȘ Roman, în slujba acestei unități. Am ceva vechime în învățămînt. Am acumulat experiență, alături de colegii mei de la liceu și din țară, apoi am fost în slujba sportului de performanță, în scopul obținerii rezultatelor bune și foarte bune. Anii au trecut, numărul claselor s-a înmulțit, avînd elevi, în medie, în jurul a 550, la atletism, handbal, fotbal, judo și lupte. Am încercat să colaborez cu toți colegii de la școală și din afară, am fost aproape de toți oamenii care au deservit această unitate de-a lungul timpului. În momentul în care am preluat această unitate, la 1 septembrie 1990, erau, de la omul de serviciu și pînă la mine, 15 oameni. Mă pot mîndri acum că avem, la liceu, 89 de cadre didactice, dintre care cel puțin 30 la sută sînt foști elevi ai acestei școli, profesori buni și foarte buni, cu gradul I și cu rezultate sportive deosebite. Cînd am venit aici, pus pe treabă, stăteam de vorbă și luam în calcul printre altele că aș mai avea 36 de ani pînă la pensie. Anii au trecut și, iată, nu m-au învins. Caut să merg mai departe. Sper ca toți aceia care mă cunosc să fie lîngă mine și să mă sprijine să obținem noi rezultate„, a spus Petru Sandu.

Performanțe ale LPS Roman în mandatul lui Petru Sandu

Vrînd, nevrînd, numele Biancăi Perie, multiplă campioană mondială la aruncarea ciocanului, de leagă de cel al Liceului cu Program Sportiv Roman. Petru Sandu ține să precizeze: „De-a lungul timpului, unindu-ne forțele, profesori, sportivi și părinți, cu foarte multă muncă s-au obținut rezultate deosebite pe linie sportivă. Bianca Perie este sportiva de referință. Ne mîndrim și cu toți sportivii de la celelalte ramuri sportive cooptați în loturile naționale, în special la handbal. Tereza Tamaș, Simona Popa, Roxana Varga și Ana Maria Iuganu sînt nume cunoscute. La fotbal ne lăudăm cu calificări la turnee semifinale și finale, cea mai bună clasare a noastră fiind locul al patrulea. Avem însă și jucători care au ajuns la echipe mari, precum Steaua. Eugen Baciu a fost elevul nostru. Dumitraș a fost elevul nostru. Cornel Codreanu, Iosif Susanu, Ovidiu Ciobanu sau Dumitru Cepoiu, spre exemplu, au și ei scris, undeva, «LPS Roman»„.

Înviorare lungă, la ora 5, în cantonamentul de la Oglinzi

Cînd e vorba de povestit, de amintiri, Petru Sandu este zgîrcit la vorbă. Mereu nu are timp. Mereu are de rezolvat fel de fel probleme. Ori vine o delegație de la minister, ori trebuie puse la punct toate cele cu o deplasare sau mai multe a vreunei dintre echipe, ori mai sînt plîngeri din partea cadrelor didactice în legătură cu accesul în parcarea unității, ori mai sună cineva important.

Cu chiu, cu vai, am aflat despre „botezul” de la Oglinzi. Acțiunea se petrece în anul 1996, în cantonament. „Eu eram coordonatorul atunci, la Oglinzi. Era tot liceul. Am alergat noi ce-am alergat, ne-am făcut pregătirea și, după masa de seară, urma somnul de noapte. Majoritatea sportivilor, cazați în alte pavilioane, erau deja culcați. Nu aveam chef de televizor și nici de nimic altceva. Dar nu aveam nici somn. Afară era o vreme numai bună de stat în casă. Tuna și ploua, trăsnea și ploua. Nu se vedea om cu om. M-am dus și eu lîngă geam să văd ce și cum. Se mai opriseră fulgerele și era întuneric, la un moment dat. Nu era întuneric în pavilionul fotbaliștilor. Am zis că nu văd bine. Era trecut de 11 jumate și lumina nu venea de sus, ci de jos. După ce m-am dumirit, am ieșit lipa-lipa prin ploaie și am intrat în dormitorul băieților. Cei mai mari, de clasa a XII-a, îi «botezau» pe cei mai mici, de a IX-a. Mersul în coate și pe genunchi era proba ușoară. Cînd m-au văzut, li s-a întrerupt curentul. I-am culcat și, în loc de noapte bună, le-am zis că dimineață, la ora 5, vor ieși la înviorare. M-am ținut de cuvînt. La ora 5 am trezit doar fotbaliștii și i-am scos sub cerul frumos și senin. Aveau, ca de obicei, 6.45 ora la care începea înviorarea, cea care ținea foarte rar mai mult de 15 minute. Le-am promis că vor face efort doar 60 de minute. Locul era unul în pantă, cam de 60 de metri. Au avut în program alergare cu pendularea gambei, la vale, și alergare cu genunchii ridicați, la deal. La sfîrșitul înviorării au recunoscut, făra a fi forțați, că așa botez n-au mai pomenit. Dacă nu mă credeți, întrebați-i pe Bogdan Simionaș – nepotul lui Vasile Simionaș – sau Gabriel Dămoc! Și acum, cînd ne întîlnim, ne amintim cu mare plăcere. De atunci, au știut că stingerea este la ora 22„, a conchis Petru Sandu.