„Pegasul dă cu… peniţa”

HomeGaleriile Gheorghe A. M. Ciobanu

„Pegasul dă cu… peniţa”

 

ciobanu gheorghe am 03Mult tînăra Editură romaşcană – „Muşatinia” – a scos de sub tipar, în aceste zile, două volume din creaţia mult talentatului şi preamult modestului mînuitor de vorbe şi imagini al oraşului nostru, Constantin Bârjoveanu. E vorba de un Album, cuprinzînd creaţia sa plastică, precum şi de „integrala” poetică a acestuia, avînd pe copertă inspiratul titlu: „Pegasul dă cu copita”. E o „integrală” a unor întruchipări lirice independente, deoarece versificaţii spontane, însumate în textul narativ al unor tablete în proză, vom întîlni şi în volumul următor, al treilea, care va cuprinde popularele sale „Cronici ale pisălogului”.

„Pegasul” de acum e oarecum „bilingv”, deoarece conţinutul său este ilustrat, de vreo zece ori, cu o grafică adecvată şi, mai ales, „bârjoveniană”. O reîntîlnire, astfel, cu polivalenţa creatoare a aceluia care, o viaţă întreagă a pretins, dar nu a şi convins, că el doar, pe planetă, „a existat”.

Zăbovind, mai întîi, la coperta semnată tot de autor, ne şi familiarizăm cu conţinutul ce va urma şi care „va da cu o copită”, însă înmănuşată. Avem în faţă un „Pegas” interiorizat, cu ochii doritori de a vedea cît mai multe şi cu un desen bucal, dominat de hotărîrea de a tăcea cît mai mult. Un „Pegas” izolat prin arcatura „totalitară” a unei potcoave, totul trimiţîndu-ne, discret, la acel imperativ al lumii antice: „Sclavule, nu-ţi ridica ochii mai sus de sandale!”. Întorcînd această copertă ecvestră, intrăm în spaţiul, predominant poetic, al volumului.

musatinia 07 constantin birjoveanu pegasul da cu copita

Tematica este pornită de lîngă noi şi din timpurile noi în care ne aflăm, arborînd o varietate multiplă de subiecte, a căror însumare conduce la eşafodajul unui „Fapt divers”. Se porneşte de la o realitate care nu e chiar „aşa cum trebuie”, se planează apoi într-o lume frumoasă a unui ideal dorit, după care se revine, asemeni unei curbe asimetrice, la o aceeaşi realitate, surprinsă acum şi mai realist, după care se trage, peste totul, un voal delicat, cu funcţie de „scuze”. S-au spus, parcă, prea multe, s-a auzit prea limpede adevărul şi atunci autorul, asemeni „Bărbierului Regelui Midas”, îşi înfundă vorbirea în ţărînă şi acolo spune tot oful său, fără să îl mai audă cineva. Dar, măcar pînă aici, a „lovit”, aşa delicat, în toate strîmbăciunile lumii de azi şi dintotdeauna. După „revoluţiile de palat”, acum, autorul nostru Bârjoveanu mînuieşte, neiertător, dar şi poetic, „răscoale de… cameră”.

De admirat, apoi, varietatea impresionantă a structurilor poetice a unor arhitecturi de formă, ce par a fi pornite la drum cu intenţia de a realiza un „lexicon” complet al acestor anatomii lirice. Și, peste tot, asemeni unui Meşter Manole, emană ordinea de cristal a versului clasic, ordine proliferată şi ea, de la o creaţie la alta, într-o multitudine de geometrii poetizate.

musatinia 04 birjoveanu albumAsemeni artiştilor renascentişti, lira demiurgică a autorului nostru posedă registre multiple. Astfel, chiar în acest prim volum al lui „B”, versificaţia este însoţită şi de un grafism ilustrativ. Și aici, ca şi în dominantele poetice, spontaneitatea unor superbe reducţii îl raportează pe autor la „arta poetică” a lui azi. O aceeaşi linie porneşte la drum cu programul ei reprezentativ, pentru ca, imediat, spontan şi, oarecum, cu graţie, să treacă a reda o altă componentă a unui aceluiaşi tot. Și aşa, din cîteva linii doar, se degajă, de peste tot, un cult asupra ipostazei clasice a corpului uman şi, prin excelenţă şi fără excepţie, a celui feminin. Ataşamentul său faţă de acesta îl îndeamnă mereu ca lineatura esenţializată a îmbrăcăminţii să posede o uşoară transparenţă. Și dacă graficianul nostru conferă, cu regularitate, piciorului feminin stîng o declarată coregrafie, în schimb, de regulă, figurile umane sînt sugerate doar, sînt algoritmi universali, lăsîndu-ne pe noi, privitorii, să le dăm o liberă personalitate. De reţinut acel cristal de puritate feminină, acel profil de fată, redus la cîteva linii şi ascunzînd în el un univers bivalent de trăiri sufleteşti, trăiri care parcă emană nu din profunzimile unui creier singularic, ci din transcedenţa universului infinit.

Un „Pegas” contemporan, cu combativitatea din „Don Quijote”, dar fără practicismul unui Sancho Panza şi vulgaritatea unei Dulcinee. Un „Pegas” moldav, fără blazon de poet şi fular de plastician, dar cu un suflet de om, cît nesfîrşirea unui plai strămoşesc.

 

de Gheorghe A.M. CIOBANU – text publicat în luna mai 2003

 

 

Comentarii

WORDPRESS: 0