Ortodocșii au intrat în săptămîna patimilor, o perioadă binecuvîntată care se cinstește cu post, rugăciune și pregătirea mîncărurilor tradiționale de Paște.
Săptămîna mare, ultima săptămînă a postului Paștelui, numită și săptămîna patimilor, are menirea de a pregăti credincioșii pentru Înviere. Aceste ultime zile de post sînt considerate cele mai importante. Postul negru este ținut în credința că Dumnezeu îl va feri, pe cel care postește, de toate bolile, îl va face să fie sănătos, îi va merge bine tot restul anului și-l va ajuta la necazuri și nevoi.
Tradiția populară spune că, în această săptămînă se face curățenie generală în casă și în curte: se mătură, se repară gardurile, se curăță gunoiul din grajduri, se lipesc și se văruiesc pereții, se spală și se aerisesc toate hainele, așternuturile și covoarele. Bărbații muncesc la cîmp pînă cel tîrziu în ziua de joi, cînd revin în gospodărie și își ajută nevestele la treburi casnice.
[sam id=”3″ codes=”true”]
Săptămîna Patimilor, semnificații, tradiții și obiceiuri
Pentru prima zi din săptămîna patimilor, Biserica a rînduit să se celebreze pomenirea lui Iosif, fiul patriarhului Iacob și a smochinului neroditor.
Denia din a doua zi a săptămînii patimilor amintește de șirul predicilor în care Hristos a prevestit distrugerea templului din Ierusalim, moartea și învierea sa, dar și semnele vremurilor de pe urmă.
În miercurea din săptămîna patimilor, denia aduce în prim plan pe Iuda, apostolul vînzător, în mintea căruia se coace gîndul trădării, precum și pe femeia care spală picioarele lui Iisus cu lacrimi pline de căință și îl unge cu mir spre veșnica ei mîntuire. În această zi, creștinii obișnuiesc să țină post negru.
În joia mare este rînduită denia celor 12 Evanghelii. Se spune că în această zi, la cina cea de taină s-a instituit taina împărtășaniei (Euharistia), a avut loc rugăciunea din grădina Ghetsimani și prinderea Domnului de către cei ce voiau să-l ucidă.
Vopsitul ouălelor în roșu se face numai în această zi. Există și cîteva superstiții referitoare la joia mare. Nu este bine să se doarmă în această zi, căci cine se va odihni va rămîne leneș un an întreg. În credința populară, joia mare este termenul final cînd femeile trebuie să termine de tors cînepa. În joia mare, se fac focuri în curtea casei, pentru ca morții să se poată încălzi.
Vinerea mare este ziua în care Iisus a fost dus la judecată, batjocorit, schingiuit, răstignit, onorat și îngropat. Este numită și vinerea seacă, deoarece cei mai mulți creștini au obiceiul de a ține post negru. În această zi nu se mai slujește Sfînta Liturghie, nu se lucrează, iar clopotele bisericii nu mai bat. Cei care mor în această săptămînă, sînt îngropați numai cu bătaie de toacă. Prohodul Domnului de vineri seara este ultima etapă a tînguirii lui Hristos. La sfîrșitul slujbei, se înconjoară biserica cu Sfîntul Aer, pe sub care trec, apoi, toți credincioșii. Numit și epitaf, Sfîntul Aer este o pînză de in sau de mătase, de catifea sau de mușama pe care se află imprimată, brodată ori zugrăvită icoana înmormîntării Domnului.
Sîmbăta mare este ultima zi de pregătire a Paștelui. Este o zi de reculegere, care simbolizează odihna în mormînt a trupului lui Hristos. Credincioșii se pregătesc pentru marea veghe de peste noapte, cînd, în toate bisericile, la miezul nopții, preoții vestesc Învierea, împart lumina și țin slujba Sfintelor Paști. În această zi, gospodinele pregătesc cea mai mare parte a mîncărurilor tradiționale. Acestea sînt aduse la biserică în noaptea de Înviere, pentru a fi sfințite de preot.
Comentarii