Ofițer romașcan „prins” între cantonuri de drumuri

Maiorul în rezervă Alexandru Holderbaum (foto) a lucrat, în perioada comunistă, pe șantierele țării. Odată cu ctitoriile din tinerețea comunismului, romașcanul a făcut o pasiune pentru filatelie, maximafilie și numismatică.

Maiorul în rezervă Alexandru Holderbaum este unul dintre românii care a pus umărul la construcțiile socialismului. Modernizări de drumuri, construcții de poduri, lucrări hidrotehnice, ridicarea unor combinate care au constituit industria „grea” a țării sunt doar câteva dintre punctele unde romașcanul Alexandru Holderbaum a lucrat. Copiii ofițerului au venit pe lume pe șantierele țării, iar „acasă” a  fost locul unde a fost trimis să muncească. Anii de pribegie nu l-au împiedicat să-și mențină starea de spirit prin intermediul unei colecții de timbre, ilustrate și monezi.

Școala comunistă: alfabetizare și loc de muncă pentru oameni

Alexandru Holderbaum s-a născut în 1949, la Pașcani, în județul Iași. Fiu de ceferist, cu origini austro-ungare, tânărul Holderbaum și-a dorit o carieră militară. A fost repartizat, la absolvirea Școlii Superioare de Ofițeri Activi de Geniu „Nicolae Bălcescu” din Sibiu, în orașul Roman, la Batalionul de drumuri și poduri. Din acest moment, tânărul locotenent a fost trimis în misiune pe șantierele țării: construcția Podului Giurgeni – Vadu Oii, modernizarea drumurilor Onești – Sfântul Gheorghe, Rădăuți – Prut până la Botoșani, Cârlibaba (Suceava) – Borșa (Maramureș), Cheia (Prahova) – Săcele (Brașov) sunt doar câteva dintre acestea. „Conduceam plutoane de 100 de oameni, care proveneau din diverse medii sociale, printre ei și rromi. Nu aveau carte, dar știau să numere banii. Pentru că nu aveau nicio clasă primară, sergentul făcea cu ei, după orele de program, lecții de citit și socotit. În trei luni, primeau o diplomă de absolvire a școlii primare. La «școală» mergeau și ungurii. Niciunul nu știa limba română, dar vroiau să muncească. Toți cei care lucrau pe șantiere aveau normă de hrană. Peste salariu primeau și recompense bănești, adică prime pe care le puteau ridica numai de la CEC. Când plecau de pe șantier aveau și calificare, și bani în cont„, povestește maiorul (r) Alexandru Holderbaum.

Relația de familie, construită din încredere

Lucrări la podul Fetești – Cernavodă, în portul Brăila, pe șantierul naval de la Galați, la combinatele de alumină din Tulcea și de celuloză din Galați, la combinatele chimice de la Copșa Mică și Târgu Mureș au fost următoarele opriri ale locotenentului Holderbaum.

În 1976, ofițerul decide că este timpul să se căsătorească. „Soția este din Roman, iar eu din Pașcani. Ne-am căsătorit la mijlocul distanței dintre Roman și Pașcani, la Mircești. Fiind militar, am căutat să evit complicațiile din acea vreme„, spune Alexandru Holderbaum.

Soția l-a urmat. Locuiau împreună în cantoanele de drumuri, iar vara, în barăci. În 1979 s-a născut primul copil. „După trei ani de la nașterea băiatului, unitatea militară din Roman, unde eram angajat, s-a desființat. Am fost preluați de Regimentul de Geniu Mărăcineni, din Buzău. Trei ani și șase luni am stat la Rovinari. Lucram în mină. Aici trebuia să decopertăm pământul pentru ca macaraua să ajungă la cărbune„, povestește maiorul. Încrederea și sentimentele au ținut familia unită. „Când a venit pe lume și al doilea copil, o fetiță, soția a rămas la Roman. Am avut încredere unul în celălalt„, spune Alexandru Holderbaum.

O avere, din clasorul de timbre

Lipsa timpului liber nu l-a împiedicat pe Alexandru Holderbaum să dezvolte o pasiune pe care a avut-o din liceu: filatelia. „Era o destindere. După timbre, am început să colecționez ilustrate, felicitări și chiar monezi. Până în 1990 nu am mers în străinătate, dar acest lucru nu m-a împiedicat să strâng, în colecțiile mele, pe lângă ilustrate din fiecare județ al țării, și vederi din străinătate, de la cei au avut ocazia să calce pe pământ străin. Dețin peste 4.500 de ilustrate, între 1.000 și 1.200 de felicitări, opt clasoare A4 cu timbre având diverse tematici, de la floră și faună, la sport„, spune colecționarul.

Ofițerul recunoaște că toate colecțiile îi sunt dragi, dar cele care «cântăresc greu» în inima lui sunt timbrele. „Am colecții complete de timbre datorită schimburilor făcute cu pasionați de filatelie din țară, cu care păstrez legătura, dar și pentru că sunt abonat la Romfilatelia. Timbrul, cât o lentilă de ochelari, are culoare și istorie, în același timp. Este artă„, explică ofițerul.

De când soții Holderbaum sunt la pensie, și-au găsit o pasiune comună. „Când eram elev, cântam în corul liceului. În armată, învățam soldații, printre alte activități, să cânte. Din 1992, însă, alături de soție, cânt în corul Bisericii «Sfânta Tereza» din Roman, cu care am reușit să ies în afara țării: Ungaria, Slovacia, Polonia„, spune maiorul (r) Holderbaum. Astfel de ocazii au fost folosite și pentru a completa colecțiile pe care romașcanii au ocazia să le vadă la diverse manifestări organizate de Cercul Militar din Roman, cum a fost cea de joi, 24 ianuarie, cu ocazia aniversării a 154 de ani de la Unirea Principatelor Române din 1859.