O romaşcană pe „Acoperişul lumii”

Magdalena Avădănii a petrecut două săptămâni în Tibet, Nepal şi Bhutan. Ea a fost impresionată de frumuseţea locurilor, de credinţa şi modul de viaţă ale locuitorilor.

Magdalena Avădănii se poate lăuda că a făcut de câteva ori înconjurul pământului, adunând mii de fotografii şi impresii unice. Locuri exotice, oraşe aglomerate sau vârfuri de munte, Asia, America, oraşe europene, toate fac parte din viaţa farmacistei romaşcane. „Aceste locuri reprezintă vacanţele mele. Nu mi-a plăcut niciodată ideea de vacanţă în care să lenevesc la soare sau la piscine. Îmi doresc să văd cât mai mult, să descopăr oameni şi locuri şi să învăţ de la fiecare. Să poţi călători şi să te bucuri de ce vezi, să cunoşti şi să respecţi obiceiuri şi tradiţii reprezintă pentru mine cea mai mare mulţumire. Fiecare astfel de călătorie reprezintă o lecţie de viaţă”, a spus temerara romaşcană.

Ultima lecţie „învăţată” a fost o lecţie de credinţă şi de perseverenţă, predată aproape de culmile Everestului.

„Asia are ceva unic. Este un loc în care m-aş întoarce mereu şi în care aş avea tot timpul ceva nou de descoperit. Sunt aproape cinci ani de când îmi doresc să ajung în Tibet. Mă atrăgea credinţa oamenilor care trăiesc acolo, perseverenţa lor, lupta lor continuă pentru supravieţuire, într-o zonă în care condiţiile naturale nu le sunt deloc prielnice”, a spus Magdalena Avădănii.

Împlinirea visului ei a însemnat două săptămâni pe drum, mii de kilometri parcurşi cu avionul şi în autocar, drum cu autocarul deasupra norilor, la 5.200 de metri altitudine, unde masca de oxigen făcea parte din bagajul obligatoriu al fiecărui turist.

„Nu am resimţit efectele negative ale altitudinii sau oboselii asupra organismului. Când eşti aşa de bucuros cum am fost eu de tot ce am văzut şi de tot ce am aflat acolo, nu simţi sau nu iei în considerare toate aceste inconveniente. Când eşti deasupra norilor, când vezi în faţa ta Everestul acoperit de gheţari, peisajele încântătoare care ţi se desfăşoară în faţa ochilor, nu te mai saturi să priveşti. Nimic altceva nu mai contează”, a spus farmacista romaşcană.

Traseul său a cuprins trei ţări exotice, pe care cei mai mulţi le-au văzut doar pe hartă: Nepal, Bhutan şi Tibet. „Toate aceste ţări au un numitor comun. Odată ce ai ajuns acolo, ai impresia că ai ajuns pe un tărâm în care timpul s-a oprit pe loc şi în care regăseşti bucuria lucrurilor simple. Nu există urme ale tehnologiei moderne la tot pasul, oamenii nu se grăbesc niciodată, cei mai mulţi lucrează în ateliere meşteşugăreşti, în care pictează şi sculptează în mod tradiţional. De altfel, toate obiectele sunt bogat ornamentate, casele sunt frumos pictate şi împodobite cu sculpturi. M-a impresionat imaginaţia acestor artişti, bogăţia imaginilor şi a semnificaţiilor şi răbdarea cu care îşi dedică cea mai mare parte a timpului perpetuării tradiţiilor. E ca şi cum ai păşi tot timpul într-un muzeu deschis”, spune excursionista romaşcană.

Credinţa şi perseverenţa oamenilor care trăiesc în această zonă au impresionat-o puternic. „Am întâlnit foarte multe stupe, unele vechi de 2.000 de ani, echivalentul bisericilor de la noi, cu statui imense ale lui Buddha. La intrare sunt aşa numitele roţi de rugăciune pe care credincioşii le învârt şi care scot un sunet care îi aduce mai aproape de starea de fericire, de nirvana. Nu contează ce credinţă ai. Ne-am rugat alături, ortodocşi, budhişti, catolici. Indiferent de credinţa fiecăruia, am reuşit să lăsăm deoparte orgoliile, frământările sufleteşti şi să ne luminăm sufletul. Un alt lucru care m-a impresionat a fost respectul acestor oameni pentru natură, modul în care preţuiesc lucrurile simple şi puţine pe care le au şi armonia desăvârşită a tuturor lucrurilor, care dăinuie de mii de ani”, a spus Magdalena Avădănii.

De pe culmea muntelui şi de la lupta tibetanilor pentru fiecare palmă de pământ pe care au smuls-o muntelui pentru a face agricultură, romaşcana îşi propune să treacă la un adevărat spectacol al naturii. Următoarea sa ţintă este, de asemenea, un loc inedit, unde nu au reuşit mulţi oameni să pună piciorul: „Vreau să merg dincolo de cercul polar, să văd aurora boreală”.